Mama mea nu era în stare niciodată să arunce o bucățică de pâine sau un rest de mâncare. O punea dintr-o farfurie mai mare sau dintr-o cratiță mai mare într-o cratiță mai mică, sau dintr-un bol mai mic într-o cănuță… Mai târziu (…) m-am prins eu că era expresia unor cicatrici niciodată cicatrizate. Provocate de foame. Foame. A trăit foamea”, a povestit actrița Maia Morgenstern, potrivit Agerpres, la conferința organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, la Biblioteca Națională.

Două jumătăți dintr-un pachet de unt

„Mama era cea care, fără să se plângă, își lua nepoțelul de mână și plecau la pâine sau la cumpărături ca să primească două jumătăți dintr-un pachet de unt. Pleca împreună cu nepoțelul ei ca să primească două pâini sau o pâine întreagă, nu o jumătate. Pleca cu Tudor, băiețelul meu, mic pe-atunci, și încerca să-l convingă, și reușea: „Uite, bunica e bătrână. Ajută-mă să trec strada!” Ceea ce n-a reușit cu mine. Ascunzându-mi, nu m-a responsabilizat. A evitat să-mi transmită mie, să-mi spună cât de greu i-a fost, cum i-a fost de greu, în ce fel i-a fost greu… Într-un fel, și-a responsabilizat nepoții și a fost cea fără de care eu nu aș fi putut să-mi cresc copilul”, a mai mărturisit îndrăgita actriță Maia Morgenstern.