Informaţiile care continuă să curgă în scandalul dezinfectanţilor impun o reacţie mai fermă din sistemul judiciar, pentru că societatea se află în faţa unei situaţii fără precedent: mii şi mii de pacienţi ucişi de infecţiile din spitale, unde se folosea apă chioară pentru a combate microorganismele periculoase.

 Nu cred că există român care să nu cunoască personal, din familie sau de la prieteni, cel puţin un caz în care cineva s-a internat cu o boală şi a ieşit din spital cu altele mult mai grave. Cazurile de morţi cu zile prin spitale sunt atât de multe încât aproape că au devenit ceva banal, de ani de zile. Este un fenomen pe care românii îl constată de foarte mult timp şi pe care s-a pus lupa abia după drama de la Colectiv, când au explodat dezvăluiri fără precedent.

Tabolul pe care îl vede acum întreaga societate este unul înfiorător. Spitale dezinfectate cu apă chioară cumpărată pe bani foarte mulţi de la o firmă care de ani de zile mulge sistemul sanitar pe mai multe direcţii: dezinfectanţi, curăţenie, arhivă.

„Apa chioară” livrată de o firmă condusă de un absolvent de medicină care nu are cum să nu ştie consecinţele criminale ale unei astfel de „afaceri”. Un singur bidon dacă a fost livrat astfel, cu bună ştiinţă, unui singur spital, este o crimă gravă, cu premeditare. Dacă de ani de zile s-a întâmplat aşa ceva, vorbim de o crimă în masă, de un veritabil act de terorism.

Vorbim de mii şi mii de români ucişi pur şi simplu pentru simplul motiv că cineva şi-a pus în cap să se îmbogăţească cu orice preţ, ştiind foarte bine că astfel provoacă moartea unor pacienţi. Eu nu văd nicio diferenţă între un terorist nebun ieşit cu mitraliera în stradă pentru a ucide la întâmplare în numele extremismului religios şi un afacerist fără scrupule care ucide de o mie de ori mai mulţi oameni pentru a face cât mai mult profit. Vorbim în ambele cazuri de demenţi care sacrifică vieţi pentru a-şi satisface propriile nevoi. În cazul teroristului, întregul sistem ar reacţiona cu toate resursele pentru a afla adevărul şi pentru a ajunge la toţi cei care sunt într-un fel sau altul implicaţi. Ţara întreagă s-ar bloca până la eliminarea totală a pericolului. Serviciile secrete nu ar avea altă preocupare şi procurorii ar face nopţi albe pentru a analiza probele. În cazul şocant al Hexi Pharma, societatea vede un procuror-şef care se bîlbâie şi un ministru al Sănătăţii care dă din colţ în colţ, în timp ce află stupefiată alte dezvăluiri care spun că spitalul pe care l-a condus acest ministru făcea achiziţii de la aceeaşi firmă.

Sistemul judiciar anunţă deschiderea unei anchete, dar nu vedem nicio acţiune fermă şi susţinută pentru a se afla cât mai repede adevărul şi mai ales pentru a se elimina urgent pericolul. De ce? Pentru cazuri infinit mai puţin grave am văzut descinderi cu mascaţi şi arestări intempestive. Nu spun că acele acţiuni ale sistemului judiciar au fost exagerate sau greşite, spun că în acest caz fără precedent, care pare a avea proporţiile unei crime în masă, acţiunea sistemului judiciar este mult prea lejeră.

Cazul Hexi Pharma mai şochează printrun aspect. Semnalul ar fi trebuit să vină din sistem. Cum e posibil ca niciun director de spital, niciun şef de clinică, niciun profesor universitar să nu se gândească, în toţi aceşti ani, să ceară o analiză a substanţelor folosite pentru dezinfectare în condiţiile în care toţi vedeau că le mor pe capete pacienţi din pricina infecţiilor?

De ce a fost nevoie de o grozăvie ca dezastrul Colectiv pentru a recunoaşte ceva ce era aproape evident de ani de zile?

Sistemul judiciar are datoria nu numai să ajungă urgent la teroristul principal, ci să-i aducă în faţa instanţei pe toţi cei care l-au ajutat şi au profitat de pe urma acţiunilor lui criminale pentru că e imposibil de crezut că atât de mulţi şefi şi şefuţi din spitale foloseau dezinfectanţi diluaţi ca proştii, fără să-şi ridice singuri semne de întrebare.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

Blog: ”Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta”

Facebook: pagina publică

Humanitas: pagina de autor

Video: pagina de Youtube

Google+: pagina personală

Citiţi mai multe:

• ROMÂNIA, aşa cum nu o vezi la TV. O japcă de un miliard de euro a Guvernului Ponta
• România, aşa cum nu o vezi la TV: aria dezbinării şi studenţii basarabeni de la metrou
• Cum ne fură mafioţii mână în mână cu politicienii
• Lacrimi de crocodil pentru infractori, vărsate din mentalitate de delincvent
• Statuia lui Mazăre și sarea de baie de la magazinul de etnobotanice
• România, aşa cum nu o vezi niciodată la TV: Balamucul prin care treci fără să-ţi dai seama
• România, așa cum nu o vezi niciodată la televizor: cele două țări de la colțul străzii
• România, așa cum nu o vezi la televizor: cum se fură la spălătorie și de ce e hoția sport național

Participă, alături de cititorii din comunitatea evz.ro, la dezbatere.

Primul SITE DE ȘTIRI din România în care TU esti PARTENER egal cu JURNALIȘTII

Jurnaliştii şi cititorii, parteneri egali

Vezi mai jos opiniile cititorilor despre acest editorial și comentariile pe tema propusă dezbaterii și SPUNE ȘI TU ce părere ai!