Mădălin Voicu: „ Pentru mine, Dumnezeu este, pur și simplu, trăire și crez”.

Mădălin Voicu a fost crescut de bunicii din partea mamei, care erau aristocrați. Amândoi se trăgeau din vechi familii boierești, bunica din Cantacuzini și bunicul din Comșeni. Bunicul de pe mamă a fost inginerul Palatului. Era inginer constructor, făcea poduri, importante sedii ale unor instituții.

„Eu și sora mea am fost crescuți de bunici, adică de părinții mamei, care erau aristocrați. Pentru că mama și cu tata erau tot timpul plecați. Tata,în turnee, concerte, … mai tot timpul, cam șase luni pe ani erau în străinătate. Și-atunci, totul a rămas în grija bunicilor.

Astfel, ni s-a imprimat un gen de rigoare și disciplină și ordine.(…) De la 4 ani, până pe la vreo 12 ani, mergeam la biserică, în fiecare duminică, cu bunicul meu. Ei au fost și ctitori de biserici. Și am avut tot timpul senzația că nivelul la care eram noi educați ne permitea să facem față în orice anturaj. Pentru că, bunicii mei se lăudau cu noi, în condițiile în care mai știam o poezie, mai eram pregătiți pentru un dialog cu cineva care era mai mare sau mai priceput decât noi”, a dezvăluit invitatul lui Mirel Curea.

„Pentru mine, Dumnezeu este o chestie pe care nu trebuie să o diluezi. Sau să o împarți în bucățele. El este frumos, bun”

Cum l-a descoperit Mădălin Voicu pe Dumnezeu? Ne povestește chiar politicianul, într-o frumoasă și emoționantă destăinuire în cadrul emisiunii „Dosare de presă”, pe evz.ro.

„A fost o chimie. Eu, de fel, sunt un om care cred într-o frumoasă putere supranaturală. Sigur că mi s-a imprimat acest crez încă de când eram foarte mic, pentru că bunicul meu mă ducea în fiecare duminică la slujbă, între 11.00 și 13.00, la Icoanei, unde e și ctitor. Și am învățat mai mult din curiozitate, să văd ce înseamnă de fapt lucrul pe care eu îl aveam în mine, dar nu-l descoperisem.

Și am ajuns să mă și conving, dar să mă și atașez ideii, noțiunii de Dumnezeu, de dumnezeire. Sigur că, pentru mine, Dumnezeu înseamnă o chestie pe care o ai înăuntru tău, nu trebuie să faci uz, caz sau, știu eu, să te dai cu capul de altar sau să pupi poala popii sau chestii de genul ăsta. Că ăsta e un fel de spectacol. Unii probabil că îl preferă sau, mă rog, s-au împăcat cu el.

Pentru mine, Dumnezeu este o chestie pe care nu trebuie să o diluezi. Sau să o împarți în bucățele. El este frumos, bun. Da, este pur și simplu trăire și crez. Deci, pentru mine, Dumnezeu… Eu nu pot să mă duc să-i spun „Dă-mi Doamne să câștig la loto”. De cele mai multe ori, mă rog pentru sănătate, ca să pot să am grijă de copii și de familie și de toată lumea. Însă, Dumnezeu este unic. Este ceva Divin, dar nu în sensul etimologic, neapărat. Este de o frumusețe și de o lumină rară”, a mărturisit politicianul.

Mădălin Voicu: „Dumnezeu nu este de contestat sau de agreat sau de acceptat sau de refuzat”

„Ai reușit să-l predai pe Dumnezeu copiilor tăi? Dacă am vorbi despre Dumnezeu ca o materie, la școală… Ai șapte copii”, l-a întrebat, la un moment dat Mirel Curea.

„Am șase băieți și o fată și toți sunt nu numai credincioși, dar au învățat cum să creadă în Dumnezeu. Pentru că eu le-am explicat… Că ei au pus întrebări, cum sunt copiii. „Bă, dar de ce cutare sau de ce cutare…”. Și le-am explicat.

Le-am spus: „Dumnezeu nu este de contestat sau de agreat sau de acceptat sau de refuzat. Dumnezeu este o chestiune pe care dacă o simți și o ai în tine, chiar așa într-o formă tacită trăiește în sufletul tău, este superb. Este divin!

Eu nu pot să fac… Nu pot să dau exemple de personaje care îl folosesc pe Dumnezeu în forme de multe ori obscene, dar, mă rog, sunt unii care vor chestia asta…”, a declarat Mădălin Voicu.

Politicianul crede mai mult în trăirea în Dumnezeu și în spiritul său, decât în vorbirea despre el sau în numele lui.

„Tata a cununat și a botezat… are 62 de fini… În casă se întâmplau lucrurile astea, de obicei. Că, pe vremea aia, era recomandat să nu.. Mai ales că tata era o personalitate și slujba se făcea în casă, indiferent că era vorba de botez sau de cununie.

Și am cunoscut preoți de o frumusețe sufletească rară.  Adică, nu cred că mai sunt astăzi, că nu vreau să fac vreun păcat. E una când vorbești despre Dumnezeu cu dragoste și cu frumusețe și cu pioșenie și alta e când nu faci asta”, a mai spus Mădălin Voicu.