Pe 15 ianuarie ar trebui să înceapă în Franța dezbaterea națională prin care poporul ar trebui să-și exprime păsurile. O mare cacealma.

Comentariu apărut pe blogul ziaristului francez Yvan Rioufol.

Marea Dezbatere, lansată de Emmanuel Macron, se îndreaptă spre Marea Debandadă? Amatorismul și confuzia sunt atât de mari la vârful statului, încât neîncrederea afectează deja inițiativa președintelui, care ar trebui să înceapă pe 15 ianuarie.

Lansată cu o lună în urmă, într-o improvizație făcută pe picior, pentru a răspunde revoltei „Vestelor galbene”, această deschidere spre cuvântul liber pare să trezească temeri în legătură cu ce ar putea spune francezii, care de multă vreme au avut gurile astupate.

„Nu este periculos să lăsăm poporul să se exprime liber?”, o întreba ziarista Audrey Crespo-Mara, lunea trecută, la Europe 1, pe Chantal Jouanno, președinta Comisiei Naționale pentru Dezbatere Publică (între timp demisionată).

Puterea pare să se teamă de efectele unei eliberări a opiniilor, în prezent blocate de Corectitudinea Politică.

Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al guvernului, Benjamin Griveaux, a reamintit necesitatea unor limite, excluzând de pildă repunerea în discuție a căsătoriilor homosexuale (revendicare prioritară, după cum rezultă din consultarea online lansată de Consiliul Economic, Social și de Mediu, dar și a imigrației sau a Procreării Medicale Asistate.

Vestele Galbene nu pot decât să respingă această botniță ideologică, de natură să reinstituie jacobinismul, puterea verticală și arbitrariul guvernamental.

Mai mult, șeful statului a reafirmat că are de gând să-și continue „și mai radical” actuala linie politică.

Atunci, la ce bun organizarea unei asemenea mascarade – încă una – dacă nu scopul de a legitima o agendă oficială care prevede mai cu seamă poliția de tranziție ecologică și reforma constituțională?

În realitate, Palatul Elysée face un joc nesincer și pervers cu această dezbatere pe care o dorește atât de puțin.

Nesincer în măsura în care nimic nu garantează – cel puțin până acum – că vor fi ascultate și rezolvate plângerile la adresa unei puteri rupte total de popor.

Pervers cu punerea în discuție, pe ordinea de zi oficială, a păstrării taxei pe locuit pentru  cei mai bogați 20% dintre francezi: în timp ce țara se fracturează și este mâncată de ură este un fel de sadism să-i arăți cu degetul pe cei mai bogați, accentuând resentimentele dintre francezi.