Livada de vișini a României. „Am cumpărat moșia pe care tata și bunicul meu au fost sclavi”

Livada de vișini a României. „Am cumpărat moșia pe care tata și bunicul meu au fost sclavi” sursă: arhivă EVZ

În paradisul conversațiilor insipide, spectatorul are impresia că trăiește de mult timp în mijlocul familiei lui Leonid Gaev și a surorii sale, Liubov Andreevna Ranevskaia, proprietara livezii de vișini. Gândindu-se cu nostalgie la casa de la țară, odăile în care trăiau pe când erau copii și la copacii în floare, cei doi sunt totuși incapabili să ia orice fel de măsură pentru a salva locul despre care susțin că îl iubesc foarte mult. Obligațiile plictisitoare sunt amânate, iar dacă va fi cu noroc sau nu… Soarta va decide.

Familia nu apleacă urechea la sfatul nimănui. Avertismentele vin din nenumărate locuri. Pentru a salva moșia de la a fi vândută, personajul Liubov Andreevna Ranevskaia din piesa lui Anton Cehov are la îndemână ajutorul unei mătuși bogate, însă nu-și dă osteneala să iasă din huzurul și generozitatea cu care a trăit. De altfel, la Paris, o așteaptă un iubit. Leonid Gaev e prea ocupat să ocupe eventual un post la o bancă și întâmpină dezastrul jucând biliard. Cât despre Ania și Trofimov, aflați în floarea vârstei, pierderea livezii nu este chiar o tragedie.

Totul devine aici străin și din ce în ce mai inutil. Ca pe scena pe care joacă lumea politică. În centrul piesei se află România, acest teritoriu străvechi, încărcat de amintiri, pe care proprietarii îl ruinează și pe care pare că vor fi siliți să-l vândă, dacă nu s-a întâmplat deja. Spectatorii străini aplaudă. Ce se întâmplă, oare, la noi?... Singurul joc în care este antrenată țara e cine cui ia locul, iar negustorul potrivit poate lămuri misterul.

„Sunt un om cu nevoi simple. Nu ies foarte des să mănânc la restaurant. Nu cred că reușesc să economisesc foarte mult din salariu (n.r. de 10.000 de lei)”, a spus ministrul demis al Finanțelor, liberalul Dan Vîlceanu. Totuși, „oamenii trăiesc în România cum trăiesc”. Iar nepăsarea bântuie atmosfera sărbătorii în timp ce mai marii teritoriului negociază soarta livezii, aș adăuga.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mai curând, echipa „câștigătoare” a dat o altă lovitură. Patru milioane de români trăiesc peste granițe, însă PNL a promis că poate să ofere condiții mai bune pentru aceștia și să-i determine să se întoarcă în patria mamă. Dacă va fi cu noroc sau nu... Soarta va decide. Cert e că unul dintre aprigii susținători ai lui Florin Cîțu, primarul Emil Boc, a spus pe data de 4 iunie următoarele: „Îl susţin pe domnul Cîţu pentru un motiv particular, egoist, care ţine de familia mea, de fetele mele. Eu vreau ca ele să trăiască în România. Cum îi împiedicăm pe cei care astăzi stau cu un picior să treacă graniţa, pentru a munci în UE? Asta nu se poate face decât printr-o politică liberală. (...) Care este omul din acel partid care poate da o direcţie şi partidului, şi ţării în această direcţie? Am spus-o cu sinceritate nu de acum, nu de ieri - este actualul premier al României, care are viziune, capacitate, înţelege lucrurile, este un liberal autentic, pentru care, repet, producerea de prosperitate pentru toţi românii este regula şi care poate, prin politicile pe care le susţine, să ne dea acea Românie liberală, capabilă să aibă prosperitate acasă, pentru toţi”. Într-adevăr, a reușit...

Peste 100.000 de angajați români din domeniul construcțiilor vor să demisioneze și să plece în străinătate, în urma anunțului lui Dan Vîlceanu, și el parte din echipa „câștigătoare”, referitor la o posibilă scădere cu 24% a salariului. A mai precizat că se poartă discuții referitoare la eliminarea scutirii de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor din anumite domenii precum IT, construcţii şi cercetare. O astfel de decizie înseamnă o pierdere de 8 miliarde de euro anual, adică jumătate din suma alocată prin PNRR pentru domeniul construcțiilor. Cât despre cazul angajaților din IT, România ar câștiga 196 de milioane de euro anual dacă măsura anunțată s-ar concretiza.

„Cât e prețul la franzelă?”. Prim-ministrul demis a fost luat prin surprindere. Nu cumva vreo întâmplare neprevăzută să tulbure cursul vieții sale tihnite. „Am fost în piață. Nu mănânc pâine”. Suverane sunt, însă, capriciile, iar onoarea este o relicvă pândită de devastatori. Importăm totul și trăim din împrumuturi. „Rusia întreagă e livada noastră”, îi spune Trofimov Aniei. „Pământul nostru e întins și frumos. Are o mulțime de locuri minunate”. Ar fi reușit dușmanii să ne distrugă așa cum am făcut-o noi?

Casa Liubovei Andreevna Ranevskaia primește o lovitură de grație. Livada de vișini e cumpărată de negustorul Lopahin, un om hotărât și practic, care va tăia pomii și va parcela pământul. Pe el va construi vile și le va vinde la rândul său, un sfat pe care, de altfel, i l-a dat fostei proprietare. „Am cumpărat moșia pe care tata și bunicul meu au fost sclavi”, a spus el. „Și unde nu erau primiți niciodată în bucătărie”. Mila sa durează doar câteva clipe. Tensiunea dramatică se încheie cu monologul indolent al Liubovei Andreevna Ranevskaia: „O, scumpa, tandra, minunata mea livadă!... Viața mea, tinerețea mea, fericirea mea, adio!.. Adio!...”