Cetatea Şoimoş este una din cele trei cetăți medievale aflate pe teritoriul județului Arad alături de la Siria şi Dezna. Este cea mai bine păstrată, iar legenda spune că numele i se trage de la pasiunea castelanilor de a crește șoimi pentru vânătoare.

Cetatea Şoimoş, una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale de pe teritoriul României se află la limita de nord-est a satului Şoimoş (astăzi parte a oraşului Lipova) din judeţul Arad, pe malul drept al Mureşului, pe dealul Cioaca Tăutului.

Cetatea Şoimoş a fost construită de către o familie nobiliară, la sfârşitul secolului al XIII-lea. Începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea a fost donată succesiv până a ajuns în posesia lui Ioan de Hunedoara (1446). De la 1471, o stăpânesc Nicolae şi Iacob Bánffy, cel dintâi fiind comite de Arad.

Cetatea, reşedinţă pentru regina Isabela şi fiul ei, Ioan Sigismund Szapolya

La 1487, a fost confiscată de la Bánffy-eştii căzuţi în necredinţă faţă de rege. A aparţinut apoi lui Ioan Corvin, fiul natural al regelui, de la văduva căruia, Beatrix de Frangepan, prin căsătorie, a ajuns la Gheorghe de Brandenburg.

Sursa foto: Facebook.

Reşedinţă pentru regina Isabela şi fiul ei, Ioan Sigismund Szapolya, Cetatea Şoimoş a jucat un rol important în istorie şi este un exemplu remarcabil de arhitectură medievală. În 1513-1514, în istoria cetăţii, erau menţionaţi paznici ai porţii, doar 12 oşteni şi castelanii (în timp de pace). Administraţia cetăţii mai cuprindea vicecastelani, provizori şi dieci.

Domeniul cetăţii a fost unul dintre cele mai mari, din teritoriul comitatelor de vest. El cuprindea aproape 100 de aşezări, către sfârşitul secolului al XV-lea, răspândite nu numai pe suprafaţa comitatului Arad, ci şi în învecinatul Timiş.

Sursa foto: Facebook.

Cetatea a fost asediată de către cruciaţii lui Gheorghe Doja

În iunie 1515, după ocuparea Lipovei, cetatea a fost asediată de către cruciaţii lui Gheorghe Doja. După înfrângerea răsculaţilor de sub zidurile Timişoarei, voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya a ocupat-o împreună cu alte fortificaţii de pe valea Mureşului. La mijlocul secolului al XVI-lea a devenit rezidenţă princiară pentru văduva lui Ioan Zapolya, Izabella.

Sursa foto: Facebook.

În urma evoluţiilor politice, a fost cedată trupelor lui Andrei Báthory, care reprezenta autoritatea regelui Ferdinand de Habsburg, în anul 1551. A fost ocupată de turci în 1552, eliberată în 1595, apoi cedată turcilor de către principele Gabriel Bethlen, rămânând în posesia lor până în martie 1688, arată sursa amintită.

Sursa foto: Facebook.

În 1788, a fost părăsită oficial şi supusă demolărilor, iar din secolul al XIX-lea a intrat pe lista monumentelor protejate. Zidurile care au rămas în picioare sunt destul de bine conservate şi la unele s-au făcut consolidări.

Despre cetate sunt foarte multe legende și povești

O legendă spune că cele trei cetăți, Șoimoș, Dezna și Siria au fost construite de trei surori.

Prima spunea: Dacă mă ajută Dumnezeu cetatea mea va fi terminată mâine.

A doua spuse și ea: Şi cetatea mea va fi gata mâine cu ajutorul lui Dumnezeu".

Cea de-a treia soră spuse sfidător: Chiar dacă nu mă ajuta Dumnezeu și cetatea mea va fi gata mâine.

Drept pedeapsă pentru necredința ei, după ce meșterii terminară construcția, cetățile s-au prăbușit. Fecioarele s-au transformat în trei șerpi albi purtând o coroană și o cheie de aur în gură.

Legenda mai spune că șerpii apar în fiecare an așteptându-și eliberatorul care să le ia coroanele și cheile. De abia atunci ele se vor transforma din nou în fete și cetățile se vor înălța din nou în toată splendoarea.

Alte povesti spun că cele trei cetăți sunt legate printr-o rețea de tuneluri dar e destul de greu credibil dată fiind distanța dintre ele. Totuși este sigur că a existat un tunel care ducea de la cetatea Șoimoș la râul Mureş.