În satele sucevene cu ucraineni, feciorii şi fetele obişnuiesc să pornească la urat înainte de miezul nopţii, merg pe la casele oamenilor, unde sunt întâmpinaţi şi poftiţi în casă pentru a gusta din bucatele de sărbătoare.

În comunităţile de ruşi se păstrează obiceiul de a se prepara unele mâncăruri speciale pentru sărbători: clătite cu brânză şi carne, piroşte, urechiuşe din aluat umplute cu carne tocată, fierte în apă cu sare. De asemenea, nu lipsesc cozonacii, cârnaţii şi sarmalele.

Sârbii de pe teritoriul ţării noastre tot pe stilul vechi sărbătoresc Anul Nou, cei mai mulţi dintre ei aflându-se în Banat. Comunităţile de ruşi lipoveni au ajuns în Moldova şi în Dobrogea în secolul al XVII-lea, în timpul reformei iniţiate de Ţarul Petru cel Mare şi de Patriarhul Nikon al Rusiei. Reforma, care viza modificarea ritualului bisericesc, a început în 1654 şi a fost adoptată de Soborul Bisericii Ortodoxe Ruse în 1667. Cei care nu se supuneau noilor canoane au fost prigoniţi (întemniţaţi, arşi pe rug), mulţi alegând calea exodului. Decalajul de 13 zile dintre sărbătorile oficiale ale creştinilor ortodocşi din România şi ale celor de rit vechi a apărut în anul 1924, când unii credincioşi au refuzat să adopte calendarul Gregorian, menţinându-l pe cel Iulian.