Era în 1950, pe Maracana. Întreaga Brazilie se pregătea să sărbătorească câștigarea primului ei Campionat Mondial de Fotbal. Mai erau 11 minute până brazilienii și-ar fi văzut visul cu ochii.

Însă, portarul Moacir Barbosa Nascimento, considerat până atunci unul dintre cei mai buni din lume, se plasează greșit și adversarii, e vorba de Uruguay, înscriu și le iau gazdelor Cupa Mondială de sub nas.

După aceea, timp de 50 de ani, până la moartea sa, în 2000, Moacir Barbosa Nascimento a fost scuipat pe stradă de compatrioții săi.

Prin 1970, o femeie, care l-a recunoscut într-un magazin, l-a arătat băiețelului pe care îl ținea de mână: „Uite, fiule, acela e omul care a făcut Brazilia să plângă!”.

În 1994, a vrut să meargă, înainte de Campionatul Mondial, în cantonamentul „Selecao” pentru a-i ura baftă. Nu i s-a dat voie, ca să nu aducă ghinion.

Mai mult, președintele federației braziliene i-a interzis să comenteze un meci al naționalei la televizor, tot de teama ghinionului.

Sărac și bolnav, Moacir avea să declare, cu puțin înainte să moară:

„În Brazilia, pedeapsa maximă pentru orice crimă este de 30 de ani de închisoare. Eu plătesc de 50 de ani. Nu sunt vinovat, am fost 11 oameni pe teren”.

Sincer, nu știu dacă măcar astăzi brazilienii l-au iertat pe Moacir.

Alba Iulia, 1 Decembrie 1990, la aniversarea Marii Uniri.

Unii dintre miile de români prezenți îl huiduie, la îndemnul prim-ministrului Petre Roman, pe Corneliu Coposu, urmașul lui Iuliu Maniu.

După transferul de putere de la Ceaușescu la gruparea Iliescu, președintele PNȚCD, care îndurase 17 ani de chinuri în temnițele comuniste, era prezentat de propaganda guvernamentală ca dușmanul nr. 1 al românilor.

Îndoctrinați timp de 50 de ani, foarte mulți dintre conaționali aveau față de Corneliu Coposu aceeași atitudine pe care au avut-o brazilienii față de Moacir Barbosa Nascimento, după meciul din 1950.

A fost nevoie ca, în 1995, Corneliu Coposu să treacă la Domnul pentru ca toți românii să realizeze ce personalitate uriașă au avut printre ei și nu au știut cum să se poarte cu ea.

Miercuri, 19 ianuarie 2022, corpul neînsuflețit al părintelui Sorin Grecu este adus în țară.

Unul dintre preoții disidenți neștiuți din vremea lui Ceaușescu, părintele Sorin Grecu a făcut în iarna lui 1990 greva foamei pentru demolarea statuii lui Lenin din fața Casei Scânteii. Deși autoritățile s-au împotrivit, statuia a fost pusă la pământ.

Hăituit de regimul Iliescu, a plecat din țară și a cerut azil politic în Marea Britanie.

Însă, pentru neo-comuniștii care se instalaseră la putere răzbunarea trebuia să fie totală, așa că i-au dat interdicție de a se întoarce în țara sa până în 2003.

Astăzi este decorat post-mortem de Președintele României cu Ordinul Pentru Merit în grad de Cavaler.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei trei și să-i ierte pe cei care i-au hăituit din răutate sau neștiință!