Relația dintre politică și sportul internațional a fost plină de tensiune și dramă, lucru ce a creat calitățile necesare pentru competiții atletice captivante. Jocurile Olimpice nu sunt străine de această dinamică. Multe ediții au permis marilor puteri globale să-și pună în aplicare conflictele politice și ideologice în sport.

Sovieticii au jucat acest unghi misterios la Helsinki. Au cerut locuințe separate pentru echipa lor. Oficialii au insistat să-și izoleze sportivii în cămine înghesuite și supraaglomerate pentru a preveni interacțiunile cu sportivi necomuniști sau tentativele de dezertare. Astfel cel mai mare eveniment sportiv din lume după cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc în apogeul Războiului Rece. Astfel a marcat începutul rivalității Est-Vest.

Jocurile Olimpice din 1952

Jocurile Olimpice din 1952 au avut loc în Helsinki  în perioada 19 iulie–3 august, fiind a 12-a apariție a Jocurilor moderne. Jocurile Olimpice de vară din 1952 au fost primele Jocuri Olimpice la care a participat Uniunea Sovietică. Tensiunea internațională cauzată de Războiul Rece a prevalat inițial.

În spiritul ca evenimentul sportiv olimpic să fie o mare sărbătoare a umanității într-un timp de pace, Finlanda, țara gazdă, a dorit să invite cât mai multe delegații. Așa că delegația rusă, sub steagul URSS, s-a întors la Jocuri după o absență de 40 de ani. De la revoluția bolșevică din octombrie 1917, URSS considerase Jocurile Olimpice o practică burgheză și capitalistă, ceea ce a dus la retragerea acesteia din eveniment.

Pe lângă competițiile pur sportive, polarizarea Est-Vest a pus și noi provocări pentru organizatori. Nu în ultimul rând problema furnizării de sate olimpice pentru sportivi. „Această inovație de la Jocurile de la Paris din 1924 a fost concepută ca un fel de simbol al păcii și, în orice caz, al unității între sportivii de toate originile”, a explicat Terret.

Competiția din timpul Războiului Rece

În 1952, a început Războiul Rece și lumea a fost împărțită în două blocuri. Blocul occidental în spatele Statelor Unite și aliaților săi și blocul estic în spatele Uniunii Sovietice și țările sale satelite. Lansându-se într-o cursă teribilă a înarmărilor. Atât Vestul cât și Estul au căutat să-și demonstreze supremația în domenii extrem de diverse: științific, cultural, militar, spațial și sportiv.

Înaintea Jocurilor, Comitetul olimpic american s-a folosit de rivalitatea dintre Est și Vest pentru a strânge fonduri pentru echipa americană. Uniunea Sovietică a anunțat că intenționează să își cazeze sportivii la Leningrad , actuala Sankt Petersburg, și să zboare în fiecare zi la Helsink. Aceste planuri au fost abandonate, dar un sat olimpic separat pentru țările din blocul estic a fost creat la Otaniemi.

Revenirea Japoniei la Jocuri

Cu toate acestea, Jocurile în sine au fost prietenoase, iar până la sfârșitul competiției oficialii sovietici și-au deschis satul pentru toți sportivii. Jocurile au marcat revenirea echipelor germane și japoneze în competiția olimpică. Germania de Est solicitase participarea la Jocuri, dar i-a fost refuzată, iar echipa germană a fost formată numai din sportivi din Germania de Vest.

Aproape 5.000 de sportivi au participat la competiție, reprezentând 69 de țări. Competiția de atletism l-a avut ca protagonist pe Emil Zatopek din Cehoslovacia, care a câștigat medalia de aur la cursele de 5.000 și 10.000 de metri. El a câștigat, de asemenea, medalia de aur la maraton, la prima sa încercare la această probă.

Bărbații americani, conduși de săritorul cu prăjina Bob Richards și de specialistul în 800 de metri Mal Whitfield, au câștigat 14 din cele 23 de probe. În competiția feminină de atletism au concurat Marjorie Jackson la sprint și Shirley Strickland la garduri, ambele din Australia. Femeile sovietice, conduse de Galina Zybina, au făcut o demonstrație puternică în probele de câmp.

Realizările sportivilor de la Olimpiadă

La Jocurile Olimpice din 1952 a debutat și gimnastul sovietic Viktor Chukarin. Aceasta a câștigat prima dintre cele două medalii de aur individuale la exerciții combinate. Scafandrul american Pat McCormick a câștigat două medalii de aur. Ecvestrul suedez Henri St. Cyr a câștigat o medalie de aur atât în concursul individual, cât și în cel de dresaj pe echipe.

Chiar dacă Statele Unite a terminat în fruntea tabelului de medalii. Performanța incontestabil de puternică a sovieticilor la Helsinki a stârnit unele îngrijorări cu privire la abilitățile competitive ale americanilor. Acest lucru a dus la o schimbare în scrierea sportivă. Drept urmare, s-a concentrat pe diferențele culturale și politice dintre cele două superputeri. Ca urmare, s-a vorbit mult despre contrastele dintre sportivii americani și cei sovietici.

În timp ce sovieticii s-au străduit să îndepărteze toate influențele culturale străine. Evitând majoritatea competițiilor atletice, Statele Unite au căutat să-și sporească prezența în întreaga lume.

Pe măsură ce ambele țări căutau modalități de a domina mai întâi Europa și mai târziu lumea, ambele au ajuns să vadă Olimpiada ca pe un câmp de luptă foarte vizibil, dar cu mize reduse în războiul lor cultural.

Ținând cont de circumstanțele globale și de mentalitatea Războiului Rece care a luat stăpânire până în 1952. S-au făcut puține eforturi pentru a nega faptul că sovieticii erau singura competiție reală pentru Statele Unite. Performanța lor puternică la Jocurile Olimpice a alimentat temerile americane legate de Războiul Rece.

Aceste concursuri,  și fiecare dintre Olimpiade până la sfârșitul Războiului Rece, au fost mult mai mult decât un simplu joc pentru Moscova și Washington. Începând cu Helsinki, bătălia pentru inimi și medalii va continua aproape fără încetare până la căderea Zidului Berlinului.