Cel mai bun prieten al lui Nicolae Ceaușescu, mărturii în exclusivitate! Ce făcea dictatorul în spatele ușilor închise

Cel mai bun prieten al lui Nicolae Ceaușescu, mărturii în exclusivitate! Ce făcea dictatorul în spatele ușilor închise

„Portretul neretușat al lui Nicolae Ceaușescu”, apărută la Editura Evenimentul Zilei și Capital este o lucrare esențială scrisă de istoricul Toma Roman jr. Această carte oferă o perspectivă unică asupra epocii comuniste din România. Bazată pe interviuri cu personalități marcante ale regimului, lucrarea aduce în prim-plan viziuni directe despre Nicolae și Elena Ceaușescu.

Toma Roman jr. a adunat mărturii valoroase de la persoane care au avut un rol semnificativ în conducerea comunistă, printre aceștia se numără Iosif Banc.

Iosif Banc, fost muncitor forestier, a urcat  rapid în ierarhia comunistă, devenind una dintre cele mai influente persoane din România.  Banc a relatat cum, de la activitatea sa în PMR, a ajuns să dețină funcții înalte, precum viceprim-ministru și membru al Comitetului Politic Executiv al PCR. El a avut o relație directă cu Nicolae Ceaușescu, pe care l-a întâlnit prima dată în 1958.

„El (n.r. Nicolae Ceaușescu) tocmai fusese luat din armată și trecut secretar la CC al PMR. Eram la Bihor. La un moment dat, m-am trezit că intră la mine-n birou, neanunțat, unul îmbrăcat în uniformă de general, și-mi zice că a venit să ajute la strângerea cotelor de la țărani. S-a prezentat Nicolae Ceaușescu. Atunci se făcuseră echipe care să caute pe la țărani boabele ascunse. Eu știau că țăranii nu prea mai aveau ce să dea, dar era ordin ca tot activul de partid să caute în teren.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mai târziu, Ceaușescu mi-a reproșat că nu m-am ridicat în picioare și nu i-am spus „Să trăiți tovarășe general!” la acea primă întâlnire. El era dur încă de atunci. Îi plăcea să fie respectat.

Nicolae Ceaușescu nu avea prieteni

Iosif Banc a relatat că, deși a avut o relație strânsă cu Nicolae Ceaușescu, nu l-a considerat niciodată un prieten adevărat. Ceaușescu era pasionat de șah și jocuri de cărți, dar obișnuia să trișeze.

„Am fost foarte apropiaţi, dar el nu avea prieteni. Nu a avut nici unul. Pe mine m-a declarat, la un moment dat, cel mai bun prieten al lui. Asta se datora și faptului că jucam împreună șah și cărți. Îi plăcea să joace șeptic. La șah și la cărți trișa. Manglea piesele de pe tablă.

Eu am înghițit de câteva ori, apoi i-am spus: „Tovarăşe, ori jucăm șah, ori ne batem joc!”. Eram la club în Bucureşti. L-am văzut când a luat un pion de pe tablă. M-am enervat și am aruncat tabla. Toți au rămas înmărmuriți. I-am zis: „No, io cu dumneavoastră nu mai joc!”. Nu a zis nimic, nu a protestat. După aia, normal, am jucat iar cu el și tot trișa.

Și la vânătoare lua din ce pușcam eu și-și punea în grămada lui. Mie îmi lăsa un fazan sau doi, restul punea în grămada lui. Bine, toți mergeau la planul de vânătoare, dar el se poza cu grămada cea mare.”, își amintește Banc.

Dictatorul era la fel de încordat și în timpul liber, fiind mereu „sub papucul” Elenei Ceaușescu.

Îl influenţa tot timpul ea. După ce mâncau împreună, cum am mai zis, anula multe.

Dom’le Roman, eu am îmbătrânit, am să mor şi nu îmi pot explica de ce el era atât de subordonat ei, supus sub picioarele ei. Făcea absolut tot ce-i spunea ea. În ultimii ani, şi la şedinţe, se uita când vorbea fix la ea, căutând aprobat. În funcţie de privirea ei, se orienta.”, a mai spus Banc.

Pentru interviul complet al lui Iosif Banc, și pentru alte mărturii exclusive despre soții Ceaușescu, comploturi, trădări și intrigii în epoca comunistă, puteți achiziționa lucrarea lui Toma Roman Jr. accesând linkul: ediuturadecarte.ro. 

Revista presei