Opinii EVZ
La Chişinău, alegeri între partida pro-rusă şi cea anti-oligarh, cu parfum de unionism şi bătălie identitară, pentru a scinda şi mai mult dreapta | PULSUL PLANETEI
Alegerile prezidenţiale directe din Republica Moldova, de la 30 octombrie se aşează întro situaţia ce împinge în primplan doi candidaţi pro-ruşi.
Înghesuiala pe dreapta, numărul mare de partiduleţe şi candidaţi ameninţă să ducă la canibalizarea campaniilor şi a voturilor şi să permită manifestarea deplină a votanţilor pro-ruşi, oricum mult mai disciplinaţi. Din păcate, pro-europenii au reuşit să se împartă în pro şi antioligarh, pro şi anti stat captiv, de unde şi dificultatea în a avea nu numai un candidat care intră în turul doi, ci mai ales un candidat care să strângă toate voturile pro-europene şi să ducă la câştigul Preşedenției Republicii Moldova în turul doi.
De ce există un avantaj substanţial al candidaţilor pro-ruşi? În primul rând, pentru că sunt doar doi: Igor Dodon, preşedintele PSRM, şi Dmitri Ciubaşenko, omul lui Renato Usatâi. Retragerea lui Vladimir Voronin din cursă duce la menţinerea voturilor între cei doi, iar îndemnul la boicot are efecte reduse în menţinerea acasă a votanţilor stângii, deoarece toată campania electorală este un eveniment prin care toate partidele îndeamnă la vot, iar o voce singulară de boicot nu înseamnă decât abdicarea comuniştilor de la cursa electorală
Deci atât timp cât pe stânga sunt doi candidaţi, pe dreapta sunt vreo 5 principali. Pe dreapta, când împarţi voturi comparabile (ultimul sondaj făcut la 25 de ani de independenţă arată raportul egal între pro-europeni şi proruşi/ eurasianişti, cu un mic plus la tabăra pro-europeană, în premieră după 2014) evident că pe medie fiecare din cei pro-ruşi are o cotă mai bună decât pro-europenii. Cum şi la partide, cele două formaţiuni de stânga, Partidul Socialiştilor (Dodon) şi Partidul Nostru (Renato Usatâi) stau mai bine în sondaje, şansa intrării de mână în turul doi a doi candidaţi pro-ruşi e suficient de mare.
Mai există o motivaţie pentru care există o posibilitate mare ca ambii candidaţi pro-ruşi să intre în turul 2: mobilizarea electoratelor. Orice sondaj de opinie e făcut pe un eşantion comparabil cu situaţia demografică din ultimul recensământ cunoscut, deci pe o repartizare a structurii de vârstă mai degrabă egală cu cea de la nivelul întregii populaţii. Însă capacitatea de mobilizare alterează aceste rezultate. De exemplu, dacă persoanele cu vârste de peste 60 de ani reprezintă 22% din populaţie, dar sunt prezente la vot în proporţie de 55% din numărul alegătorilor de la urne, şi rezultatul final va reprezenta această diferenţă de mobilizare. În cazul dat, o mobilizare mai bună a acestei categorii de vârstă – foarte probabilă – duce la promovarea preponderent a candidaţilor proruşi în turul al doilea de scrutin. Acolo unde regulile alegerii se schimbă substanţial.
În al doilea rând, ca şi probabilitate, intrarea în turul doi reclamă acumularea de voturi. Aici bătălia putere-opoziţie pro-europeană este una ce implică resurse şi putere mediatică, dar opoziţia este dominantă şi ameninţă să trimită un candidat în turul doi de scrutin. Cum şi puterea e ruptă în două, poate în trei – Lupu (PDM) şi Ghimpu (PL) plus Leancă (PPEM) – preeminenţa revine candidatului dreptei, de opoziţie. Şi aici e una din marile chei ale scrutinului: unitatea dreptei în spatele unui singur candidat, Maia Sandu, cel mai probabil, duce la intrarea în turul doi şi posibilitatea câştigării turului de scrutin. O prezenţă mai puţin vocală împotriva puterii creştea şansele de câştig în turul doi, dar crea dificultăţi pentru a intra în cel de-al doilea tur de scrutin. Deci decizia privind retragerea lui Andrei Năstase şi susţinerea de către PDA, pe bune, a Maiei Sandu, plus susţinerea de către PLDM a aceluiaşi candidat (cu resursa organizaţională din teritoriu) ar putea aduce un pro-european în turul doi de scrutin. Evident că varianta optimă ar fi fost cea a unui candidat unic din afara spectrului politic, cu şanse mai consistente decât ale Maiei Sandu acum.
Dacă aşa arată acum, înaintea încheierii înscrierilor, perspectiva electorală, introducerea noilor teme – identitară, lansată de Ambasadorul american, sau unionistă – ameninţă să altereze şi să complice şi mai mult alegerile prin fragmentarea frontului de dreapta, a partidelor şi opţiunilor proeuropene. Iar costul votării la Chişinău a unui preşedinte pro-rus, şi asta în plină campania pentru alegerile generale la Bucureşti, va avea un impact formidabil, anul acesta, asupra alegerilor din România.
Recomandările noastre
