Campania „Oraşul de vis”, o iniţiativă a evz.ro, rămâne pentru câteva zile pe malul stâng al Dunării. Locuitorii urbei se laudă cu istoria locală, dar nu ezită să vorbească şi despre lipsuri.
Când intri în Brăila, dinspre Lacul Sărat, peisajul nu diferă cu nimic de cel oferit de oricare alt oraş din Muntenia: o fostă zonă industrială acum dezolant de singură, cu câteva blocuri muncitoreşti unde antenele parabolice se deschid ca florile în soare, un drum care indică direcţia Centru şi, din loc în loc, câte o căruţă.
Semnele modernităţii apar nu peste mult timp: mall-ul oraşului şi alte centre comerciale. Însă, odată ce pătrunzi în inima Brăilei, imaginea se schimbă radical. Ochiul călătorului are parte aici de un real melanj de cochetărie în pas cu vremurile şi tradiţionalism.
Dincolo de cartierele care nu se deosebesc de cele ale altor oraşe, mai degrabă conservatoare decât cosmopolite, urbea de la mal de Dunăre surprinde prin aerul boem al străduţelor înguste şi clădirile încărcate de poveste din centru. Brăilenii se mândresc cu istoria şi tradiţia lor milenară şi spun că nicăieri nu au fost mai prieteni românii, turcii, armenii, evreii, grecii şi lipovenii, ca în oraşul de pe malul stâng al Dunării. Lecţia de politeţe
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe nea Octav l-am întâlnit în părculeţul de vis-a-vis de Teatrul Maria Filotti, o altă mândrie a Brăilei. Vremea însorită de afară, răcoarea şi umbra copacilor l-au adus pe bancă pentru a citi presa. Nu ne-a permis să ne adresăm cu „domnule”: „Pe mine mă cunoaşte toată lumea. Nu se vorbeşte la noi cu „domnule”. La cei 57 de ani ai săi, toţi petrecuţi la malul Dunării, bărbatul spune că anii de glorie ai oraşului s-au dus, iar cea mai mare problemă este acum siguranţa cetăţenilor.
„E mai bine de când cu primarul ăsta. E tânăr şi are mai mult chef de muncă. Dar tot mai sunt multe de făcut. Când vii seara aici, în centru, mai ales vara, sunt mulţi la terase care se bat, iar poliţia intervine foarte rar. Parcă zici că nu are putere”, spune nea Octav. Printre regretele sale se numără şi acela al uitării care s-a aşternut peste valorile oraşului. „Nu mai zic nimic despre artişti, că pe ei, cum-necum, îi mai promovează cineva. Dar sunt sportivi pe care lumea i-a dat uitării de tot. Uite, de exemplu, la boxerul Nicu Radan. A fost campion naţional, dar cine îşi mai aminteşte de el?”, spune cu amărăciune bărbatul care adaugă că, în tinereţe, a cochetat şi el cu boxul.
Puţin mai încolo, lângă vestitul orologiu albastru din 1909, care tronează plin de poveste în marea de verde al ierbii din oaza din centrul vechi al oraşului, se află un alt bărbat. Deşi nu este locuitor al Brăilei, el spune că vine des aici, de la Galaţi, să îşi viziteze copiii. „E un oraş frumos şi liniştit. Din păcate, nu prea sunt oportunităţi pentru tinerii care vor să muncească. Din punctul ăsta de vedere poţi să spui chiar că este prea multă linişte”, spune, zâmbind trist, bătrânul.
Infracţionalitatea, sperietoarea locuitorilor
Brăila este o mică Sicilie pe pământ muntenesc, dacă ţinem cont că părerea unanimă a cetăţenilor este că liniştea este controlată de bandele de interlopi care fac legea în oraş. Crăcănatu, Buricea sau Caţali fac ordinea în stradă, iar brăilenii îşi strigă nemulţumirea pe înfundate. Acum, capii grupărilor şi alţi membri ai lor sunt după gratii cu condamnări serioase, dar siguranţa cetăţeanului rămâne încă un punct slab pentru această urbe. „E adevărat că întotdeauna a fost o problemă cu infracţionalitatea locală, oraşul fiind împărţit pe cartiere, între găşti, dar asta nu face decât să-i dea un farmec aparte”, scrie pe forumul www.evz.ro un cititor care semnează Adi.
Când îl întrebi însă pe brăilean despre oraşul său primele trei cuvinte care îi vin în minte sunt: tunelurile, faleza şi portul. Primele datează de pe vremea stăpânirii otomane şi se întind ca o reţea până la malul Dunării. Municipalitatea şi-a anunţat în repetate rânduri intenţia de le restaura şi a le da o destinaţie turistică, însă ele au rămas şi acum doar mult mister şi pereţi care stau să cadă. Tot localnicii ne-au spus că Lacul Sărat, aflat la 10 km de Brăila, era preferatul turcilor care, după ce au descoperit proprietăţile lui terapeutice, îşi îmbăiau acolo până şi caii.
Faleza este mândria locuitorilor din Brăila. Cu deschidere spre Dunăre şi o arhitectonică modernă, este locul de promenadă preferat de brăileni, dar şi unul dintre punctele terminus ale oraşului. De aici se poate pleca, cu vaporaşul, către Insula Mare, un alt punct de atracţie al zonei.
Nu departe este portul. Zgomotul dragelor, forfota de la un mal la altul a bacurilor care fac legătura cu judeţul vecin, Tulcea, indică un oraş plin de vitalitate în relaţia cu Dunărea, de a cărei dependenţă nu se poate "vindeca".
Recomandările noastre
