În 1841, Icoana Lumei care apărea la Iaşi publică, în două numere consecutive, articolul Baloane aerostatici semnat cu iniţialele C.N. (atribuite lui Costache Negruzi) inclusiv cu două gravuri - un balon în curs de umflare şi o descindere cu paraşuta.

Acestea pot fi considerate drept primele imagini ale unui balon şi a unei paraşute publicate într-un text tipărit în limba română.

Arătând că „aflarea aerostatelor sau a baloanelor în 1783” a făcut „multă impresie, strălucire şi încântare, dară până acum nimic n-au produs în adevăr folositoriu”, articolul prezintă istoria lor şi principiul pe care se „reazimă teoria baloanelor”.

Almanahurile, publicaţii periodice cu caracter enciclopedic, având o largă circulaţie în toate provinciile româneşti, răspunzând dorinţelor publicului lor cititor, se implică şi ele în difuzarea cunoştinţelor şi infirmaţiilor cu subiect aeronautic.

Îl putem menţiona în acest sens pe Mihail Kogălniceanu care publică în Almanaculul pe 1842 un articol întitulat: „Cercări făcute de om, spre a zbura în aer cu aripi”.

Începe cu Dedal şi Icar, amintind apoi de scitul Avarie pe săgeata sa cu aripi, aripile cu fum ale Kapnovaţilor, Arhitas din Tarent, Roger Bacon „din al XIII-lea veac", zborurile lui B. Dante din Perugia şi ale lui Boloni (sec. 16 Franţa).

Trece la zborul lui Francesco Gusman din Lisabona (1745), dar care ameninţat de inchiziţie fuge din ţara sa.

Apoi încercările de zbor efectuate de „abatele Deforj” la 1772, Bakerville din Paris la 1773 ş.a.

În 1797 tânărul Kate se accidentează lansându-se cu un ornitopter, dar scapă cu viaţă. Iacob Degen din Viena, la 1808, face lansări reuşite cu aripile sale „lungi de 22 palme şi late de 8 palme ... dar acest aeronotător era ajutat de un mic halon”.

Povesteşte apoi legenda bisericii „Trii Ierarhilor construită de Vasile Vodă al Moldaviei” spre a adăposti moaştele Sf. Paraschiva.

„Arhitectul Trisfetitelor” nu reuşeşte însă să ridice zidurile decât după ce îngroapă în ele femeia şi copilul său. La sfinţirea bisericii, Vodă află şi porunceşte ca arhitectul să fie urcat pe acoperiş, fără a se mai putea coborî.

Acesta îşi face aripi, zboară de pe acoperiş, dar o furtună îl prăbuşeşte în apele Bahluiului, unde moare.

Şi acestui text i se poate atribui o prioritate: este primul text tipărit în limba română cu referire la istoria aparatelor de zbor mai grele decât aerul, de tipul ornitopterelor.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric