Memele (glumele cu poze și text) cu Kamala Harris în timp ce vorbește despre căderea dintr-un copac de nucă de cocos, cu clipuri cu ea râzând și dansând, sunt peste tot pe rețelele sociale. Pe melodii ale vedetelor pop ale acestei veri, de la Charli XCX și Chappell Roan la Taylor Swift, videoclipurile includ replicile devenite celebre ale lui Harris.

Râzând, ea spune: „Crezi că ai căzut dintr-un copac de nucă de cocos? Tu exiști în contextul tuturor lucrurilor în care trăiești și a ceea ce a venit înaintea ta”. Citatul provine dintr-un discurs din mai 2023. Atunci când Harris a povestit că mama ei a încurajat-o să recunoască felul în care lumea în general a modelat-o.

Aceste videoclipuri ar putea părea că au apărut de nicăieri. Dar ele ar putea fi cheia victoriei lui Harris. Ele contracarează încercările republicanilor de a o defini pe vicepreședintă. În special râsul ei, în mod negativ pentru alegători. La un miting din 20 iulie, cu o zi înainte ca ea să devină candidatul Partidului Democrat, Donald Trump a declarat: „Kamala cea care râde”. El și-a întrebat audiența: „Ați văzut-o cum râde? Este nebună. Știți, puteți spune multe după un râs. Nu, ea este nebună”.

Harris și femeile în politică

Dar cele mai înalte niveluri ale politicii americane fuseseră întotdeauna rezervate bărbaților. Iar presa a criticat-o pe Woodhull pentru transgresarea normelor de gen. Deși Woodhull edita un ziar săptămânal, nu avea suficient „megafon” pentru a riposta. Acest lucru i-a distrus șansele de a duce o campanie competitivă.

Woodhull spărsese barierele în ceea ce privește situația femeilor înainte de această campanie prezidențială istorică. Născută în Ohio în 1838, Woodhull s-a mutat la New York împreună cu sora ei, Tennessee Claflin. Atunci când avea 30 de ani. Cele două au devenit primele femei brokeri de pe Wall Street. Și și-au folosit profiturile pentru a înființa Woodhull & Claflin's Weekly, primul ziar săptămânal editat de femei în 1870.

În 1871, Woodhull a fost prima femeie care s-a adresat Congresului pentru a susține dreptul la vot al femeilor. Discursul său le-a determinat pe liderii Susan B. Anthony și Elizabeth Cady Stanton să o invite să țină o prelegere la convenția Asociației Naționale pentru Sufragiu Feminin. Ziarele cu acoperire locală și mai largă au relatat despre femeia broker bogată care a acționat și ca medium spiritual pentru Cornelius Vanderbilt.

Vremuri tulburi

La acea vreme, societatea americană se aștepta ca femeile să se concentreze asupra activităților domestice și materne. Cariera lui Woodhull a sfidat aceste norme de gen. Ceea ce a stârnit, pe lângă interes, și disprețul presei. Cu toate acestea, i-a adus, de asemenea, o bază semnificativă de fani. Printre cei care doreau să răstoarne aceste norme sociale, de la activiști pentru drepturile femeilor și drepturile civile la spiritiști și iubitori de libertate.

În 1872, popularitatea sa a determinat Partidul Drepturilor Egale să o nominalizeze pe Woodhull pentru funcția de președinte. Asta într-o perioadă în care nici măcar nu putea vota. Avându-l drept contracandidat pe Frederick Douglass, activistul de culoare pentru drepturile civile. Perechea reprezenta obiectivul partidului de egalitate rasială și de gen.

Dar disprețul presei față de Woodhull i-a distrus șansele de a desfășura o campanie competitivă. Popularul ziar Harper's Weekly, de exemplu, a tipărit o ilustrație pe o pagină întreagă în care Woodhull apărea ca un diavol. Thomas Nast, cel mai faimos gravor al zilei, a reprezentat-o cu o pereche de aripi curbate și coarne.

Imaginea prezenta în fundal o mamă care se zbate sub greutatea îngrijirii a doi copii și a unui soț bețiv. Ea spune: „Du-te în spatele meu, (doamnă) Satan!”. Woodhull nu se comporta în maniera morală, maternă, centrată pe casă pe care Dumnezeu ar fi stabilit-o pentru femei. Gravura reflecta ceea ce bărbați precum Nast se așteptau ca femeile să facă: să o ignore pe Woodhull și momeala egalității în drepturi.

Atacuri dure

Pe lângă descrierea ei ca fiind malefică, ziarele au tipărit și ilustrații cu Woodhull și sora ei ca fiind „disponibile pentru unele moravuri”. Le prezentau purtând rochii mai scurte și arătându-și gleznele. Imaginile sugerau că cele două erau dame de companie. Woodhull promova dragostea liberă, ceea ce nu făcea decât să întărească această reprezentare.

Ea credea că oamenii ar trebui să poată avea relații cu cei pe care îi aleg. Până în momentul în care a candidat la președinție, divorțase o dată și se căsătorise de două ori. Alte reviste și-au bătut joc de Woodhull prezentând-o în haine bărbătești. Ea nu a reușit să fie femeia albă virtuoasă și grijulie pe care se baza societatea americană. În special patriarhatul supremist alb pe care politicienii încercau să îl consolideze în perioada de după Războiul Civil.

Răspunsul inteligent

Datorită ziarului său, Woodhull avea mai multă influență decât aproape orice altă femeie la acea vreme. Cu toate acestea, această platformă nu a fost nici pe departe suficientă pentru a contesta portretul negativ al presei despre ea. Și pentru a-și defini imaginea publică într-un mod suficient de pozitiv pentru a fi luată în serios în calitate de candidat la președinție.

Woodhull a încercat totuși să refacă stereotipurile negative. De exemplu, ea s-a prezentat la portretele celebrului fotograf Mathew Brady purtând o pălărie și un papion. Desenele animate își bătuseră joc de ea și de alte activiste de frunte prezentându-le în această ținută tradițional masculină.

Așa că ea și-a tachinat adversarii îmbrăcându-se astfel. Woodhull reprezenta ceea ce se temeau aceștia. Dar își revendica și puterea asociată cu îmbrăcămintea masculină. Cu toate acestea, tipografiile nu puteau reproduce încă fotografii în ziare, astfel că această declarație vizuală nu a ajuns la atât de mulți cititori precum Harper's Weekly, scrie TIME.