Bogdan Jelea. Sursa foto: Arhiva personală În locul unui început al atât de necesarei reconstrucții a coeziunii societății românești, mandatele noului președinte și noului guvern par să fi început cu stângul. Prăpastia dintre diverse categorii sociale se adâncește, iar nimeni nu pare să vrea să își asume rolul de mediator, de „punte” între idei, convingeri și discursuri contrare. Și ce titlu era mai potrivit pentru o astfel de analiză decât sloganul vadimist al anilor 2000? Asta pentru că populismul rudimentar, însemnând, primordial, învrăjbire și teme emoționale, atunci și-a făcut loc în mainstream-ul politic românesc. În fond, cine era „mafia” și cine era „patria”? Astăzi, deciziile dure, ferme, necesare - dacă urmărim declarațiile premierului și ale ministrului de Finanțe - pentru reducerea cheltuielilor Statului au împărțit din nou societatea în două.
Pe de o parte, salariații multor instituții își văd veniturile reduse peste noapte, afectându-li-se traiul sau, în cel mai fericit caz, doar planurile financiare. Revolta nu poate fi temperată decât prin înțelegerea nevoii de participare solidară la un sacrificiu punctual și limitat în timp, iar pentru asta e nevoie de dialog real. Și de o demonstrație de solidaritate de sus în jos. Nu pentru că ar conta, în aritmetica echilibrului visteriei, câteva reduceri de „sinecuri” (un termen la modă, uneori nedrept, generalizat și generalizant), ci pentru că majoritatea funcționarilor vor să vadă că nu suportă singuri povara. Mai cu seamă că deciziile tratează doar problema acută (pe termen scurt), nu și pe cea cronică (pe termen lung).
Pe de alta, mulți „tineri frumoși și liberi” se manifestă plenar - în online, unde altundeva? - exprimând satisfacții cinice legate de angajații de la Stat. Se revine la partitura băsistă despre „omul slab și omul gras”, sugerând că profesioniștii din companii particulare sunt victima „bugetarilor”. Avem din nou (cel puțin) două Românii puse în adversitate, dacă nu care chiar se detestă. Inclusiv sub marota statisticii că la Stat sunt salarii mai mari decât la privat. Dacă ne gândim la economia gri din zona privată (oameni plătiți oficial cu salariul minim și diferențe substanțiale „din mână”), la faptul că o bună parte a bugetarilor sunt profesori și medici (meserii ce impun studii superioare), dar și că multe afaceri mici sunt derulate ca formă de „angajare” (impozitarea fiind la jumătatea celei pe muncă), probabil că realitatea ar arăta altfel.
Per total, ne confruntăm cu două probleme: una ideologică și una economică. Cea ideologică ține de înțelegerea nevoii de servicii publice furnizate de Stat (educație, sănătate, apărare și siguranță, protecție socială, utilități și reglementare). „Piața liberă” nu le-ar putea oferi niciodată pe toate, nici la o miime din standardele de azi. Cea economică își are izvorul în însăși arhitectura Statului, care suprapune modele depășite de filosofie administrativă franceză pe o organizare teritorială sovietică. Iar cele două sunt împănate cu elemente ale modelului anglo-saxon, numit New Public Management. Per total, o varză instituțională ce amintește de Teoria formelor fără fond a lui Maiorescu.
Problema este că ambele teme, cea ideologică și cea economică - prima însemnând Ce vrem? de la Stat, iar a doua Cum vrem? de la el - nu beneficiază de gânditori în elita politică, de oameni care să propună viziuni, lăsând astfel loc unei bălăcăreli inepte și eminamente emoționale în spațiul public. Mai mult, nu apar soluții reale pentru partea cronică, cele care ar fi temperat reacțiile la măsurile de austeritate.
Faptul că România este un stat eșuat am aflat deja, de la fostul locatar de la Cotroceni. Întrebarea presantă este cum o repunem pe o direcție corectă, într-o lume cu atâtea provocări și incertitudini? Iar răspunsul ar trebui să vină de la coaliția cu două treimi în Parlament, procent suficient pentru a demara inclusiv reformele constituțională (privind rolul și echilibrul între puterile Statului) și administrativ-teritorială (pentru reducerea disparităților uriașe dintre județe și regiuni). Rămâne de văzut dacă tandemul Dan-Bolojan este capabil de inițierea și demararea unui asemenea proces.
Recomandările noastre
