Postul Paștilor, în care intrăm de luni, nu este altceva decât o tentativă de a ne reîntoarce în Rai, acolo de unde, la începutul vremurilor, am fost expulzați.

De aceea, duminica dinaintea postului este dedicată Izgonirii lui Adam din Rai. Adică acelui moment în care Omul I-a întors spatele lui Dumnezeu. Pentru a ne reaminti ce am fost și ce-am ajuns.

Am mai scris că Omul a fost creat ca o ființă cu totul liberă, care poate inclusiv să-și respingă Creatorul. Singurul lucru pe care Dumnezeu NU îl poate face este să-l oblige pe Om să facă ceva.

Paul Evdokimov notează: 

«Biblia răspunde  formulei atee „Dacă Dumnezeu există, Omul nu este liber” prin afirmația: Dacă Omul există, Dumnezeu nu mai este liber”».

Chiar și interdicția de a mânca din fructul oprit este de fapt un sfat părintesc din partea lui Dumnezeu. Auziți: „Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri.”

Același Evdokimov atrage atenția că Dumnezeu nu-i spune lui Adam: „Nu mânca din acel fruct pentru că vei fi pedepsit” ci: „Nu mânca din acel fruct pentru că vei muri”.

Pomul însă îi rămâne lui Adam perfect accesibil. Neîngrădit. Totul este la latitudinea lui.

Gestul Omului de a nu-L asculta pe Dumnezeu și de a mânca totuși din fructul oprit pare de o teribilă neghiobie: să ai toți pomii raiului la dispoziție (cu o singură excepție), să ți se dea lumea cu toate ale ei să o stăpânești și totuși să nu-ți fie de ajuns? Ce-ți mai trebuia un măr nenorocit?

Pentru a ne dumiri cum de această neghiobie a fost posibilă, să rememorăm cuvintele cu care a ispitit-o Șarpele pe Eva:

„Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el (rodul pomului – n.m.) vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Așadar, ceea ce l-a făcut pe Om să cadă a fost tentația de a fi „ca Dumnezeu”. Bartolomeu Anania explică magistral: Omului nu i-a fost de ajuns că fusese creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nu i-a fost de ajuns să fie chipul din oglindă al Creatorului, a vrut să fie Chipul însuși.

Nu egalitate cu Dumnezeu a râvnit Omul, ci să-L înlocuiască pe Dumnezeu cu sine însuși. 

Aceeași tentație care a dus la prăbușirea lui Lucifer a provocat și căderea Omului.

De aceea, toate curentele filosofice, toate ideologiile și orânduirile lumii care urmăresc sau proclamă Moartea lui Dumnezeu și înlocuirea Lui cu Omul Nou sunt de cea mai pură sorginte demonică.

În realitate, când Omul vrea să răstoarne ordinea lumii, nu pe sine se pune în locul lui Dumnezeu, ci pe Satana.

De aceea, „expulzarea” lui Adam a fost ceva firesc: aproape un fenomen natural. Așa cum polii magnetici opuși se resping, Omul satanizat, „magnetizat negativ”, a fost proiectat în exterior.

Izgonirea din Rai a avut două direcții: în Afară și în Jos. În tentativa noastră de revenire, Postul înseamnă urcușul până la poarta Raiului și ține în bună măsură de noi.

Re-intrarea în Rai, însă, revenirea noastră la Locul Inițial, ține exclusiv de mila lui Dumnezeu. Și de minunea Învierii.

George Walker - „Adam and Eve”