Gelu Voican Voiculescu a reacționat în urma articolului apărut pe site-ul evz.ro care dezvăluie o parte mai puțin știută a relației sale cu Securitatea, fosta structură de forță a regimului comunist.

În articolul din evz.ro, care citează fragmente din documente ale Securității, se arată cum Gelu Voican Voiculescu a încercat să treacă fraudulos frontiera înspre Austria, ajutat de Voiculescu Ștefan, tatăl său.

Mai exact, la data de 18 mai 1970, acesta a încercat să treacă granița din Republica Populară Ungară către Austria, având în posesia sa documente și filme, adrese către firme străine, inscrisuri în legătură cu industria petroliferă. Documentele cu toate că nu reprezentau secrete de stat, puteau periclita securitatea statului.

Din datele transmise de politician, prin intermediul soției sale, Georgiana Arsene, reiese că, în context, nu putea fi acuzat de spionaj industrial, „ci doar de trădare prin transmitere de secrete de stat”.

El susține că ar fi fost victima Securității din anul 1959. În acel an, în care șeful statului român era Ion Gheorghe Maurer, a început confiscarea și naționalizarea imobilelor care au aparținut foștilor industriași, bancheri, comercianți sau mari proprietari de terenuri.

Gelu Voican Voiculescu arată, în precizările transmise prin intermediul soției sale, că atunci a fost exmatriculat, „din motive politice”, de la Facultatea de Geologie Tehnică a Institutului de Petrol, Gaze și Geologie, fiind calificat drept „exponent al reacțiunii interne, mână-n mână cu reacțiunea externă”.

Gelu Voican Voiculescu și relația cu Securitatea

Iată care sunt precizările făcute de Gelu Voican Voiculescu, prin intermediul inprimalinie.org, sub semnătura soției sale, Georgiana Arsene:

„În atenția EVZ: câteva precizări mici despre relația mea cu Securitatea

Am luat notă de articolul publicat în Evenimentul Zilei la data de 7 mai 2021 cu titlul „Istoria Secretă. Gelu Voican Voiculescu bănuit de spionaj industrial. File din dosar”.

Mă văd nevoit să vin cu câteva rectificări.

În primul rând, titlul induce în eroare cititorul, întrucât, în calitate de cetățean român, nu puteam fi bănuit de spionaj industrial, ci doar de trădare prin transmitere de secrete de stat. Numai cetățenii străini puteau fi învinuiți de spionaj în România.

În al doilea rând, nu am intrat în vizorul Securității din anii 70, așa cum se menționează în articol, ci din 1959, când am fost exmatriculat de la Facultatea de Geologie Tehnică a Institutului de Petrol, Gaze și Geologie, fiind calificat drept „exponent al reacțiunii interne, mână-n mână cu reacțiunea externă”. Un articol pe tema exmatriculării mele poate fi citit aici: https://inprimalinie.org/2020/09/07/de-ce-am-fost-exmatrculat/

Dosarul meu de Urmărire Informativă – DUI – începe direct cu o notă de ascultare telefonică din martie 1966. Asta presupune că urmărirea informativă începuse, probabil, în decursul anului 1965, durând până în 1989.

De asemenea, contrar celor afirmate de autoarea articolului din EVZ, la arestarea mea și a tatălui meu, Ștefan Voiculescu, în Ungaria, la 18 mai 1970, nu s-au găsit asupra noastră nici un fel de documente, înscrisuri sau filme legate de industria petroliferă.

Altfel, nici nu ar fi fost posibilă scoaterea mea de sub urmărire penală și eliberarea mea din 23 iulie 1970.

Instanța recunoaște caracterul politic al abuzurilor

Atunci când a apărut Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, am introdus și eu un dosar la Curtea de Apel București în care am prezentat multe documente doveditoare ale abuzurilor făcute de Securitate împotriva mea de-a lungul perioadei 1959-1989.

Instanța a recunoscut caracterul politic al măsurii exmatriculării mele de la 13 martie 1959, caracterul politic al urmării mele informative timp de peste două decenii – 1965-1989 – caracterul politic al reținerii mele în arestul Securității din perioada 18 mai – 23 iulie 1970.

Fac precizarea că nu am beneficiat de despăgubirile prevăzute de Legea nr. 221/2009 pentru că, între timp, ele fuseseră sistate.

Aceeași instanță a respins caracterul politic al condamnării mele la un an și jumătate de închisoare cu executare pentru înșelăciune în dauna avutului obștesc și deținere de valută – infracțiuni confecționate în întregime de Securitate – deoarece eu am recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni evitând, astfel, condamnarea în temeiul articolului din Codul Penal referitor la propagandă împotriva orândiurii socialiste.”.