Ce înseamnă „Evenimentul zilei“ pentru tine? Fac pariu că nu te-ai întrebat niciodată.
Din 1992 şi până acum nu te-ai întrebat niciodată. Din 1992 încoace a fost acolo, în prima linie a tarabei cu ziare. L-ai cumpărat pentru a citi, pentru a afla, pentru a te distra. A fost un bun prieten care te-a însoţit fără să ştii prea multe despre el. Te bazai pe faptul că încearcă să afle adevărul, pentru că tu nu ai timp, eşti ocupat cu viaţa. El îţi spunea cum a fost ucis Ioan Luchian Mihalea. Te anunţa de venirea minerilor. Spunea povestea lui Emil Constantinescu, cel care l-a învins pe eternul Ion Iliescu pentru a dezamăgi, mai apoi, o naţiune.
„Evenimentul zilei“ a fost acolo, închinându- se la faptul divers, îmbrăţişându-l pe Michael Jackson şi însoţindu-l pe Corneliu Coposu pe ultimul drum. Ca un prieten de nădejde, şi-a făcut întotdeauna datoria. A greşit de multe ori şi mai greşeşte. Dar întotdeauna a acţionat cu bună-credinţă, încercând să străbată drumul întortocheat al adevărului.
„Evenimentul zilei“ va rămâne întotdeauna un simbol al neliniştii şi căutării în interesul publicului. Fiecare director sau redactor-şef care a trecut pe aici şi-a propus să aibă cel mai bun ziar posibil. Cristoiu a mizat pe senzaţional, Nistorescu, pe spiritul de frondă, Ionescu, pe forţa echipei.
Ne puteți urmări și pe Google News
Iată-l pe prietenul tău - un ziar care semăna în 1992 cu „Universul“ anului 1938, care s-a desprins de faptul divers, încercând astăzi să-şi găsească poziţia de lider al presei independente.
S-ar putea să nu fii de acord, dar ştii că e aşa pentru că ai citit într-o dimineaţă despre „factorul“ Elena Udrea în politica românească, în alta despre „independenţa“ lui Bogdan Chirieac sau despre „inteligenţa diplomatică“ a lui Cioroianu. E bine să te trezeşti dimineaţa ştiind că ai un prieten care-ţi poate spune povestea în caz că eşti nedreptăţit, furat şi dispreţuit de putere. E bine să ştii că are cine să scrie despre poliţiştii corupţi, despre judecătorii mituiţi, despre privilegiile politicienilor, despre eşecul sistemului de sănătate şi despre şmecheriile imobiliare făcute cu terenurile statului. E bine, deşi de multe ori nu te uiţi decât peste titluri.
Au trecut 15 ani, şi din vechea echipă mai sunt foarte puţini în actuala redacţie, dar spiritul începutului a rămas intact. Acea nelinişte de a fi întotdeauna primii, de a nu rata o poveste, de a o spune clar, răspicat şi până la capăt s-a păstrat. Cred că jumătate dintre jurnaliştii care au între 35 şi 40 de ani au trecut prin redacţia „Evenimentului zilei“. A fost prima facultate de jurnalism de după 1989. Primul lucru pe care trebuia să-l faci de cum treceai pragul era să te chinuieşti să scrii repede, succint şi clar. „Să înţeleagă un copil de 12 ani.“ Am descoperit că acesta e un principiu universal valabil, care se aplică de la „New York Times“ la „The Sun“. Dacă vi se pare floare la ureche, întrebaţi un editor câte ore pierde pe zi cu claritatea textelor.
Nu ştiu ce viitor va avea „Evenimentul zilei“. E ca şi cum te-ai întreba ce viitor va avea România. Poate exagerez, dar, la naiba, e chiar ziarul unei ţări. Ştiu doar că mulţi jurnalişti sunt mândri că au trecut pe aici şi, o recunosc sau nu, duc spiritul ziarului cu ei.
Ce înseamnă „Evenimentul zilei“ pentru tine? Fac pariu că înseamnă ceva. De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
