Un public de 20.000 de oameni a explodat la fiecare piesă a "bătrânilor" rockului britanic.

Bruce Dickinson în plină formă, alături de colegii săi de trupă pe care vârsta nu a părut să-i fi schimbat, Dave Murray, Steve Harris, Adrian Smith, Janick Gers şi Nicko McBrian, au salutat Bucureştiul, în uralele mulţimii, la ora 21.00. „E uluitor câtă energie are la 50 de ani“, spuneau cei care l-au văzut pe Dickinson alergând dintr-o parte în alta a scenei, executând celebrele lui sărituri sau excaladând cu agilitate schelele laterale. „Parcă nici vocea nu-i sună chiar diferit faţă de album“, ar fi spus cei care vânau măcar un semn al oboselii după 25 de ani de „alergare“ printre primele locuri ale topurilor muzicale din întreaga lume.

Imaginile cu celebrul avion „Iron Maiden“, pe care Bruce Dickinson promitea să-l piloteze în acest turneu, fani în delir la precedentele turnee anunţaseră, cu câteva minute înainte, că se apropie marea întâlnire. Boxele, pentru prima oară animate de volum maxim, ţineau ritmul bucăţii instrumentale Transsylvania. Piesa, compusă de Steve Harris pe vremea în care cânta cu fosta lui trupă, Smiler, a fost reînregistrată şi folosită, alături de un impresionant montaj video, ca intro pentru actualul turneu, „Somewhere Back in Time“.

Urmează, în uralele publicului, primele acorduri ale piesei „Aces High“, de pe albumul Powerslave, lansat în 1984, dar preluat pe Best Of-ul promovat prin acest turneu. În strigătele mulţimii s-a auzit vocea tunătoare a lui Churchill, cu discursul ţinut la Camera Comunelor din Parlamentul Britanic în 4 iunie 1940, apoi povestea pilotului britanic în luptă împotriva aviaţiei germane în 1940: „Aces High“. Piese mai bătrâne decât publicul

„Bună ziua, România! Bună ziua, Bucureşti!“, şi-a salutat Bruce Dickinson publicul înainte de cea de-a doua piesă, „2 Minutes to Midnight“, lansată tot cu Powerslave şi reluată pe Best of.

Deghizat în soldat imperial britanic şi avându-l pe Eddie în fundal, purtând steagul în tranşee, Dickinson şi-a amintit istorii trecute: „The Trooper“, o piesă din 1983. „E cel mai mare spectacol în România şi marele nostru cadou este cel mai mare turneu pe care l-am făcut vreodată“, a spus el. „Multe dintre piesele pe care le vom cânta azi sunt mai bătrâne decât voi“, a continuat Dickinson, înainte de a promite publicului că-i va sta ceva vreme alături, răstimp în care mulţi ar putea avea... Revelaţii. „The Revelations“, piesa lansată în 1983, odată cu albumul „From Piece of Mind“, a continuat show-ul, întâmpinată cu mâinile în văzduh de cei aproape 20.000 de oameni adunaţi pe Cotroceni. O istorie concentrată a heavy-metalului

Publicul a explodat extaziat la fiecare piesă. De altfel, critica şi fanii au picat de acord că „Somewhere Back in Time - Best of 1980-1989“ este mai mult decât un album. Este istorie. Istoria heavy-metalului. Există, aşa cum scria critica, ceva electrizant în faimosul speech al lui Winston Churchill, care tună pe „Aces High“, ceva triumfător şi ceva patriotic în „2 Minutes to Midnight“, „The Trooper“ şi „Run The Hills“ şi ceva apocaliptic în „Powerslave“ sau „Children of The Beast“. Ascultând piesele de pe acest album înţelegi de ce Iron Maiden era cea mai importantă trupă de pe planetă în 1980 şi de ce vin acum să pretindă încă o dată coroana. Pentru cei care au crescut cu Iron Maiden, albumul „Somewhere Back In Time“, adică piesele care au făcut istorie şi care s-au auzit aseară pe stadionul Cotroceni, reprezintă doar semnul care să le reamintească celor ce ştiau deja supremaţia trupei. Pentru cei care simt acum pentru prima oară „căldura oţelului“, este ca momentul în care, privind un iluzionist la un colţ de stradă, realizezi că magia e reală.

S-a vorbit de extravaganţa vizuală a acestui turneu Iron Maiden, considerat cel mai somptuos de până acum, pentru care trupa a călătorit în jurul lumii cu 12 tone de echipament, decoruri, parte dintre ele folosite în show-urile anterioare, cum ar fi scena egipteană din Powerslave sau pânzele uriaşe cu diferite ipostaze războinice ale lui Eddie, bătrânul zombie mascotă a trupei încă de la înfiinţarea acesteia. Delir pe „Fear of the Dark“ Pe scena de la Stadionul Cotroceni, garnisită cu celebrele morminte egiptene şi decorată cu şiruri sumbre de zombie faraoni au urmat, salutate una după alta de public, „The number of the beast“ şi „Can I play with madness“. „De când am încetat să cântăm jazz, avem succes după succes“, a spus Dickinson, în mare formă, care a spus despre Constanţa - vizitată anul trecut - că e staţiunea lui preferată. „Am mâncat cârnaţi cu usturoi şi am găsit un vârf de os. M-am gândit că trebuie să fie un albatros, pentru că porcul nu are oase“, a glumit artistul, care şi-a petrecut prima noapte în România bând câteva beri. Poate din cauza asta îi vine să cânte ceva despre mare, „The rime of the Ancient Mariner“.

Stadionul a fost în picioare şi a cântat odată cu idolii la „Fear of the Dark“, de pe albumul omonim din 1992. La 22.30, cei de la „Iron Maiden“ au dispărut de pe scenă, moment în care publicul a explodat şi i-a chemat la bis. Liderul trupei a urcat înapoi, şi-a prezentat colegii şi a spus publicului: „Sunteţi fantastici!“. La bis au cântat „Moonchild“, o piesă din 1988, din perioada de glorie a rockerilor britanici. ÎN DESCHIDERE Trooper, fanii de pe scenă

Membrii formaţiei din deschidere, Trooper, au urcat pe scenă la 19.30, salutaţi de fanii adunaţi în jur. Românii care şi-au luat numele de la o celebră piesă a idolilor lor britanici au cântat „tot ce ştiau“ în faţa celei mai mari audienţe pe care au avut-o vreodată. „E cel mai important concert al nostru“, a spus liderul trupei, Alin Dincă, în timp ce publicul flutura steagurile României şi ale Marii Britanii. Peste jumătate de oră, la ieşirea de pe scenă, au primit aplauze cât pentru un început de seară magică, fiind îmbiaţi la două bisuri. VIS ÎMPLINIT. Formaţia Trooper a deschis concertul idolilor lor PIESA DE REZISTENŢĂ. Fanii „au luat foc“ la refrenul din „Fear of the Dark“

„SIDERURGIE“ Pasiunea pentru metalele grele se învaţă în familie

Fanii Iron Maiden intrau la concert blânzi ca mieluşii: cu trei ore înainte de concert, agenţii de securitate de la intrare colecţionau brăţări cu ţinte, beţe de steaguri şi lanţuri de la pantaloni. Tot cuminţi aşteptaseră, timp de vreo oră şi jumătate, să poată trece de porţi. Întârzierea a fost cauzată de o problemă la unul dintre gardurile dinăuntru, care risca să cadă peste oameni.

În acest timp, rockerii au primit apă şi bonuri valorice valabile la barurile dinăuntru, din partea unuia dintre sponsori. Coada s-a îngroşat pe la ora 19.00: de la intrarea aflată pe Calea 11 Septembrie nu se vedea capătul coloanei de fani, ordonate pe câte patru rânduri. Cei „eliberaţi“ zburdau spre gazon. Unii cu gaşca, alţii chiar cu familia.

Fără beţe la steaguri, „aşa vrea Maiden“

Câţiva cetăţeni din Aiud, puşi să renunţe la „părţile contondente“ ale steagurilor, se întreabă cine o să mai facă animaţie la concert. „Aşa vrea Iron Maiden, ei hotărăsc ce măsuri de securitate se iau“, le explică un agent. Iar gândul ăsta îi consolează pe rockerii ardeleni, care scot pânzele negre şi se îndreaptă spre porţi.

Bogdan pare frânt: a ajuns din Bistriţa pe la şase dimineaţa şi de atunci umblă „de nebun“ pe aici. Era prea mic când au venit data trecută, avea doar şapte ani. A crescut între timp cu muzica lor, citită de pe casetele luate de la cei mai bătrâni. „E o trupă pe care o aştept de foarte multă vreme, am înţeles că sunt bestiali în concertul ăsta“, spune Bogdan, lipit de un gărduleţ, în aşteptarea show-ului care să-l dezmorţească. Cu mama şi tata la concert

Familia Boureci e una obişnuită cu muzica bună: domnul Adrian e director al unui grup şcolar din Vâlcea, doamna Grigorela e avocată, fiica este elevă, iar fiul e inginer. „Suntem o familie care ascultă muzică bună: de la cea din anii ’80 până la muzică clasică“, arată doamna, care poartă şapcă întoarsă şmechereşte şi nelipsitul tricou cu Maiden. Copiii tot după muzica lor s-au dat, când le-a venit vremea, iar acum sunt aici „în gaşcă“. Şi pentru că se face târziu, doamna Grigorela îi îndeamnă spre intrare: „Haideţi, copii!“. (Vlad Odobescu)

NERĂBDARE. Bogdan, care a mers o noapte întreagă cu trenul, aşteaptă „acceleratul“ de pe scenă FANE. Jumătatea feminină a „trupei“ Boureci, în uniformele Iron Maiden

Iron Maiden - „Fear of the Dark“