Ion Creangă ne-a părăsit în prag de An Nou. Marele scriitor și povestitor avea un cult pentru Anul Nou care i-a marcat copilăria.

Ion Creangă s-a născut la Humulești, la 1 martie 1837. Unele documente menționează anul 1839. Starea civilă era realizată de către preotul ortodox din sat. Multe însemnări sunt de multe ori eronate. Uneori era trecută data botezului la naștere. Alteori, era trecut anul când se elibera vreo hârtie doveditoare la un an doi de la nașterea unui copil creștinat.

Ion Creangă  - de la Nică al lui Ștefan a Petrii, la Ion Ștefănescu

Ion Creangă istorisește cu lux de amănunte copilăria și adolescența sa. „Umblarea cu plugul” este un aspect al Amintirilor din Copilărie, dedicat Anului Nou. Ion Creangă a copilărit la Humulești, a studiat în sat, apoi la Pipirig Neamț și la Fălticeni până la vârsta de aproape 16 ani, 1855.  I se spunea în sat, Nică al lui Ștefan a Petrii. La Fălticeni, i s-a dat numele Ion Ștefănescu. Totuși, conștient de valoarea sa și prețuindu-și bunicul, pe David Creangă, vornicul din Pipirig și pe mama sa, Smaranda, a ales numele Ion Creangă.

Ion Creangă era un amator de mese îmbelșugate. Indiferent că era hram sau zi de târg, cum ar zise scriitorul și criticul literar George Călinescu, Ion Creangă se cinstea. Adică obișnuia să mănânce și să bea, asemeni lui Setilă și Flămânzilă. Amintește în „Amintiri” și de ospețele de Lăsata Secului de la Pavăl Ciubotariul și de la crâșma din „Folticeni”. Viața nu a fost blândă cu el. A fost hirotonit diacon într-o zi de Crăciun, soția, fiica preotului de la Golia l-a înșelat. I-a dăruit și un fiu, care apoi a fost crescut de tată. Mama fugise cu un călugăr.

Ion Creangă - institutor la Iași în Strada Păcurari

Ion Creangă a scris un prim manual, „Metodă nouă de scriere și cetire”. A avut probleme cu Christian Tell, generalul ministru la Instrucțiune Publică. Acesta a spus că un preot caterisit sau „răspopit” nu putea fi bun de învățător. Totuși, prietenia cu Mihai Eminescu și Titu Maiorescu l-a salvat când marele Maiorescu prelua șefia Guvernului.

Ofurile lui Creangă erau stinse în mâncare și băutură. Luase o casă, pe Dealul Țicăului, trecută pe numele țiitoarei sale, Tinca Vartic. Aici a tras și Mihai Eminescu, rămas fără slujbă. Eminescu l-a introdus pe Creangă la Junimea. Creangă își trata epilepsia la băile din Moldova. Nu ținea regim. L-a îndurerat peste măsură plecarea lui Eminescu la București.

Ziua fatidică de 31 decembrie 1889

Ion Creangă a mers în acea zi, din Țicău, la Iași, în Centru, la o întrunire a conservatorilor. A băut un coniac cu un confrate, apoi, a intrat într-o gogoșerie de unde a cumpărat gogoși cu ciocolată pentru acasă dar și „pentru drum”. Apoi, a mai intrat la un coniac, în timp ce dorea să ajungă acasă la fratele lui, Zahei, căruia îi încredințase debitul de tutun, adică tutungeria pe care o gestionase cât timp nu lucrase în învățământ.

Aici, pe fondul unui atac de apoplexie sau al unui AVC, marele Ion Creangă a murit subit. Moartea din iunie 1889 a lui Eminescu, la București, l-a ruinat sufletește. Se zice că în  3 ianuarie 1890, când a fost înhumat, năsălia pe care era dus coșciugul său s-a rupt iar Tinca ar fi exclamat: „Nică, nici mort nu te potolești”.