Ioan Gyuri Pascu şi ARHIVA PERSONALĂ care CONŢINE CELE MAI DRAGI IMAGINI pe care artistul le-a adunat DE LA DEBUT până în MOMENTUL MORŢII l Foto+video

Vestea morţii artistului Ioan Gyuri Pascu a căzut ca un trăsnet luni dimineaţa. Apropiaţii şi-au exprimat durerea cauzată de moartea fulgerătoare a cântăreţului şi actorului care a marcat cultura românească prin activitatea sa. În urma acestuia rămân amintiri preţioase, cântece de neuitat şi fotografii de arhivă care arată cât de îndrăgostit şi dedicat a fost Ioan Gyuri Pascu de scenă.

Ioan Gyuri Pascu a murit acasă, în jurul orei 5:00 dimineața. Manevrele de resuscitare au durat aproximativ o oră. "Două echipaje SMURD s-au deplasat la fața locului. A fost vorba despre un stop cardiorespirator iresuscitabil", a declarat pentru Agerpres coordonatorul SMURD București, medicul Bogdan Oprița. Artistul suferise în 2010 un accident vascular celebral.

Actor şi muzician, Ioan Gyuri Pascu s-a născut la 31 august 1961, în Agnita, judeţul Sibiu.

În copilărie a studiat pianul şi chitară, muzicuţa şi tobele, a cântat în corul şcolii, era pasionat de handbal şi imită cu succes vocile unor cântăreţi. A învăţat la Liceul Agro-Industrial din Agnita şi în 1977 juca în spectacole de teatru la casă de cultură din oraş. În 1978 cânta cu trupa Trandafirii Negri a cântăreţei Elena Cârstea la Mediaş melodii din repertoriul Deep Purple şi Uriah Heep.Colaborarea a durat până în 1980 şi, cu banii strânşi, şi-a cumpărat prima chitară. În 1979 cânta prima piesă compusă de el, Melancolie.

Vânt și viscol în următoarele ore, în România. Cum va fi vremea în București

Iohannis, anunțul momentului: Suntem în Schengen. Ciolacu: O victorie a muncii în echipă. Update

În 1980, la absolvirea liceului, a dat examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureş, fără succes. A înfiinţat formaţia rock Fundal şi a participat la Cântărea României, în 1982 era chemat să cânte la Radio Vacanţă. I-a întâlnit pe Teo Peter, basistul formaţiei Compact şi pe Andrei Partoş şi în 1982 cânta la concertele Cenaclului Flacăra.

În anul 1984 intră la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj, la secţia română-spaniolă, pe care a absolvit-o în 1988. În timpul facultăţii s-a înscris în trupa de teatru studenţească Ars Amatoria şi fiii, condusă de Ion Vartic şi a participat la turnee cu piese de I.L. Caragiale. I-a întâlnit pe membrii grupului comic Divertis şi a colaborat cu ei din 1987, în acelaşi an a fost invitat de Andrei Partoş să cânte la festivalul de muzică uşoară de la Deva. A fost repartizat că profesor la Ulmu, în judeţul Călăraşi, dar a renunţat la învăţământ şi s-a ocupat în continuare de muzică. După revoluţie, a participat la turnee cu trupa Divertis, apoi a apărut împreună cu ei la televiziune. A fost o perioada redactor la Televiziunea Română, în 1992 edita primul disc audio, Ar putea fi, şi se căsătorea cu Daniela Marin, împreună cu ea fondând casă de discuri Import Service Tempo, apoi a înfiinţat formaţia The Blue Workers. A abordat diverse genuri muzicale că pop, rock, blues, reggae, următoarele discuri pe care le-a înregistrat sunt: Mixed Grill (1993), Maşină cu jazzolina (1994), Casetă pentru minte, inima şi gură (1996), Gânduri nevinovate (1997), Lasă (muzică de casă) (2000), Stângul de a visa (2002), Prinde o stea (2003), Jocul de-a joacă (2004), La jumătatea vieţii (2007).

A apărut în 1991 în filmul Tv german Die Bank geschädigt ist nicht, în 1993 a jucat în filmul O vara de neuitat regizat de Lucian Pintilie, alături de Kristin Scott Thomas, Claudiu Bleonţ, Marcel Iureş, film premiat în 1994 la Cannes. A continuat timp de 20 de ani colaborarea cu Grupul Divertis. În 1995 a cântat la Cerbul De aur, în anul 2000 a compus coloana sonoră a filmului Zapping, regizat de Mircea Mungiu şi a jucat în Corul pompierilor. A continuat să susţină concerte, din anul 2003 a fost gazdă spectacolului muzical Tavernă la TVR, a participat împreună cu Divertis la un program pentru Antena 1.

În 2007 a renunţat la colaborarea cu Divertis, revenind în 2009, la Pro Tv. A jucat apoi teatru, rolul lui Rică Venturiano din piesă O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, în Take, Ianke şi Cadîr, după Victor Ion Popa.

La sfârşitul anului 2010, Pascu a suferit un accident vascular şi s-a recuperat la Spitalul Universitar din Bucureşti.

Presa a speculat că problemele de sănătate ale artistului au fost cauzate de stresul care a urmat divorţului, deşi Pascu a menţionat că aceasta a fost una amiabilă. Ulterior a renunţat la alcool. În primele luni ale anului 2011a jucat pe Cadîr în comedia lui Victor Ion Popa, Take, Ianke şi Cadîr, mergând într-un turneu prin România. Această piesă a fost una de succes, fiind rejucată anual cu Gyuri Pascu în distribuţie.

Pascu s-a întors la Land of Jokes, seria de comedie produsă de o jumătate a distribuţiei de la Divertis pentru Pro TV, unde a jucat rolul lui Nemuriciul (inspirat din Highlander: The Series). Întoarcerea sa a amplificat conflictul cu Toni Grecu, care producea o satiră politică pentru acelaşi post TV. În iunie 2011, Pascu şi restul echipei Land of Jokes a anunţat despărţirea definitivă de Divertis, ajungând la finalul contractului cu Pro TV. Într-un interviu dat în Adevărul, comedienii au afirmat că îşi caută de lucru; Pascu a criticat Pro TV-ul pentru producerea unui show de talente. A continuat să critice emisiunea Românii au talent, chiar dacă fiica sa Iarina a făcut parte dintr-un ansamblu de muzică gospel care a participat la concurs.

Noua trupă de comedie şi-a luat numele Distractis, brandul Land of Jokes rămănând în proprietatea Pro TV-ului, iar în august 2011 a semnat cu TVR 1. Criticul media Iulian Comanescu a declarat, „Programul [Distractis] a atins locul al cincilea în ratinguri. Este începutul sfârşitului pentru unul din cele mai integre şi mai iubite branduri din televiziunea română.”

În octombrie 2011, Pascu s-a întors la Cluj-Napoca ca gazdă pentru inaugurarea Cluj Arena, stadionul echipei Universitatea. A călătorit prin SUA până la Seattle, unde a ţinut un recital cu scopul strângerii de fonduri pentru un centru cultural ortodox român în America. La începutul anului 2012, şi-a desfăşurat activitatea muzicală în judeţul Suceava, lucrând cu cântăreţul şi textierul Lian Cubleşan. Colaborarea lor a dus la albumul baladă Tropa, Tropa... €uropa!, lansat pe 20 ianuarie la Câmpulung Moldovenesc, unde The Blue Workers a susţinut un concert. Pascu a apărut cu colegul său din Occident, Mircea Diaconu, în filmul de scurt metraj Loto, jucând rolul unui vânzător de maşini. În 2013 a lansat un volum de poezii intitulat Purtătorul de cuvinte, iar în luna martie joacă în piesa „Clipe de viaţă ”.  În iulie 2013 a participat alături de Baniciu şi Şeicaru la festivalul de muzică folk Garana. În perioada următoare a susţinut mai multe concerte prin ţară alături de formaţia The Blue Workers, acompaniată de o orchestră simfonică. În prezent susţine concerte tot cu aceeaşi formaţie. În 2014 a participat la înregistrarea spectacolului radiofonic „Henric al V-lea”, care a primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic. În septembrie a jucat în piesa „Eternul spectator”. Începând cu 19 octombrie 2015 a jucat în piesa de teatru „4 x 4 personaje”. La data de 25 februarie 2016 a susţinut spectacolul „Repetiţie în Casa Inimii”, cu versuri din volumul „Purtătorul de cuvinte” şi cu muzica compusă de Gyuri Pascu. În martie lansează şi „Imnul refugiaţilor”, prin care parodiază situaţia refugiaţilor sirieni. În aprilie 2016 a jucat în Revelion cu Dumnezeu.