Cu sau fără pandemie, românii își vor exprima opțiunile politice și astfel vom avea un Parlament cu membri noi sau mai puțin noi, pentru următorii patru ani. Sigur că, departe de ochii presei și de ochii neavizaților, fiecare partid și-a gândit propria strategie și, în funcție de aceasta, și-a fixat propriile criterii de selecție și de poziționare a candidaților pe liste.

Bătăliile au fost dure, ca de fiecare dată, unii fiind recompensați, iar alții pedepsiți, lista fiind un instrument pe care partidul îl poate folosi pentru sau împotriva propriilor membri de partid.

La PNL surprizele nu sunt majore. Oameni de partid, apropiați nu de doctrină, nu activiști sau lideri importanți pentru organizații, ci apropiați ai președintelui partidului, ocupă pozițiile eligibile. Așa se face că Violeta Alexandru, Președinte PNL București, care a creat multe nemulțumiri în partid pentru că nu a fost sancționată în niciun fel pentru scorul mult mai mic decât al partidului la alegerile de la București, a fost premiată cu poziția imediat următoare după președintele partidului, la Camera Deputaților.

Meritele sale și declarațiile publice în calitate de Ministru al Muncii nu mai merită comentate. Orice ar face și orice ar spune este foarte apreciată de Ludovic Orban, iar nemulțumirile din Organizația PNL București și greșelile de la minister sunt vizibile pentru toată lumea și invizibile pentru Președintele
PNL.

Și Florin Cîțu este în grațiile șefului, fiind un soldațel cuminte (ne amintim desigur când a fugit din Parlament atunci când trebuia să fie votat Prim Ministru și nu bănuim că a făcut asta decât din prea multă loialitate față de Președintele Iohannis) și mai puțin disciplinat atunci când Comisiile de Buget Finanțe din Parlament îi cer socoteală referitor la banii publici, deși li se subordonează.

Așadar, Florin Cîțu e recompensat și el, cu prima poziție la Senat în București pentru disciplina fața de partid și indisciplina față de Parlament, că doar nu cred nici propriii colegi că e premiat pentru profesionalismul de care dă dovadă la Ministerul Finanțelor Publice.

Cele două nume, alături de alte câteva, atât de la București, cât și din țară, sunt reprezentative pentru felul în care PNL a ales să-și construiască viitoarea echipă, lămurindu-ne oarecum despre criteriile ce au stat la baza conturării ei. În definitiv, la PNL au fost anticipate atât criteriile, cât și candidații, dar asta pentru cei din afara partidului, nu însă și pentru cei din interior, multe organizații locale sperând că selecția se va face obiectiv, după rezultatele de la ultimele alegeri și nu după prieteniile cu președintele partidului. Au fost mulți dezamăgiți printre președintii de organizații, care au crezut că se califică pentru poziția de prieteni ai lui Ludovic Orban. Dar unii sunt mai prieteni decât alții – asta-i viața!

Trecând în tabăra cealaltă, numele lui Alexandru Rafila și al lui Adrian Străinu Cercel pe listele PSD sunt cu adevărat surprizele de la aceste alegeri. Ele se înscriu într-o logică și sunt bine primite de către membrii de partid, nepunând nimeni la îndoială profesionalismul vreunuia dintre ei. În plină pandemie, prezența celor doi medici, unul la Camera Deputaților și unul la Senat, nu poate fi decât aplaudată. Aceeași strategie o întâlnim în țară, noi intrați în echipa PSD fiind și rectorul UMF Târgu Mureș, doctorul Leonard Azamfirei, și doctorul Bianca Purcărin, de la Spitalul Județean de Urgență Bacău.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, îndeplinește astfel promisiunea făcută la preluarea mandatului său ca lider al partidului, că echipa PSD va fi schimbată cu oameni de valoare, profesioniști în domeniile lor. Așadar, cred că numele de pe liste vin ca o certidudine a schimbărilor ce vor urma din multe puncte de vedere în PSD, membrilor de partid și acestor medici alăturându-li-se o serie întreagă de oameni care nu au mai fost membri de partid, cu calificări și cariere solide.

USR e în plin scandal, așa cum ne-a obișnuit, aș spune. În ciuda asigurărilor că totul este analizat și paraanalizat în interiorul partidului, au fost puține nume vehiculate în spațiul public. În afară de câteva persoane – mult prea puține, având în vedere că USR a fost patru ani în Parlament – e greu să asociezi un nume cu o față. Cred că sunt foarte puțini cei care trag cu adevărat lista, care chiar au făcut ceva notabil pentru partidul din care provin sau pentru români, toți ascunzându-se în spatele siglei partidului.

Spre deosebire de alți ani, listele par un pic altfel, de aceea cred că merită analizate cu atenție. Poate ar trebui să învațăm să facem asta.  Realizările sau nerealizările, profesionalismul sau neprofesionalismul celor de pe liste ar trebui să stea la baza alegerii noastre. Să analizăm cine poate fi un inițiator de proiecte, de legi, cine poate aduce un plus și cine rămâne doar un simplu ridicător de mână.

Nu e greu, ne trebuie doar mai multă atenție și mai puține prejudecăți, măcar în această zi decisivă de 6 decembrie 2020.