La cei 82 de ani ai săi, pe care-i va împlini peste câteva zile, regizorul Sergiu Nicolaescu este încă în vervă. El a povestit, pentru EVZ, că acum, în România, se pot face doar filme de "apartament".

Vizibil marcat de trecerea timpului, cu riduri adânci care-i brăzdează faţa, dar îmbrăcat lejer, tinereşte, într-o cămaşă de blugi şi pantaloni raiaţi, Sergiu Nicolaescu este departe de a înceta lupta cu viaţa şi cu societatea.

Născut în 1930, în Târgu-Jiu, Nicolaescu a trăit din plin bombardamentele din '44, din Timişoara, a fost martorul abdicării regelui Mihai, a asistat la schimbarea a doi dictatori comunişti, a făcut o revoluţie, zeci de filme şi scenarii. Acum, are un singur regret: că nu mai poate apuca ziua în care România o va lua pe drumul cel bun.

Evenimentul Zilei: Aţi început cariera ca regizor fără nicio pregătire... Sergiu Nicolaescu: Este şi acum posibil! Nu vă trebuie nicio diplomă ca să faceţi un film. Oricine se poate înscrie la concursurile organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei pentru câştigarea banilor necesar realizării unui film. Din păcate, sumele sunt modice pentru un lung-metraj, cam 1,5 milioane de lei. Asta înseamnă că cine se încumetă, eventual poate să facă un film de apartament cu banii ăştia.

Când am început eu era mai simplu: lucram ca inginer la Studiourile Sahia şi i-am propus cuiva să facă un film sub apă, că văzusem în străinătate. Nu aveau aparatură, aşa că am inventat un aparat de scufundat şi tot eu am făcut filmul din 1962, "Scoicile nu au vorbit niciodată". Vorbiţi cu oarecare nostalgie despre anii de dinainte de Re­voluţie. Era mai bine atunci? Fără discuţie, da! Cu toate că nu eram liberi, se construia ceva. Să nu uităm că toată industria s-a dezvoltat în perioada ceauşistă, ca şi agricultura. E adevărat că ăia de la conducerea partidului erau proşti: aduceau ţăranii în Capitală, ca să lucreze în fabrici şi le făceau blocuri fără wc-uri. Adică cu latrină în curte, că dacă tot erau ţărani, erau obişnuiţi. Dar industria atunci s-a dezvoltat, ca să aibă alţii ce fura după 1989. Înseamnă că vă autoacuzaţi! Aţi fost în partidul care a guvernat România ani de zile... Nu, nu eu am furat! Pe mine nu mă poate acuza nimeni de nimic. Dar dacă este să găsim un vinovat, acesta sau aceştia au fost în structurile de conducere ale FSN-ului, devenit ulte­rior PSD. Eu nu am făcut niciodată politică, am fost un independent de felul meu. Doar că mi-am urmărit un crez: eu sunt om de stânga şi aşa voi rămâne.

Cu toate că provin dintr-o familie de burghezi, nu ne-am cerut bunurile naţionalizate înapoi. Îmi pare rău că s-a furat totul, dar şi mai rău îmi pare că nu o să apuc ziua în care să văd că ceva se mişcă spre bine. Aţi lucrat cu cei mai mari actori ai lumii, dar şi cu cele mai frumoase femei. Care v-a impresionat în mod deosebit? Cu siguranţă croata Sylvia Koscina! Era o femeie extrem de frumoasă şi inteligentă. Ea rămâne pentru mine un punct de referinţă. Dar, în acelaşi timp, nu am cum să nu vorbesc şi de frumuseţile noastre, actriţele românce, ca Ioana Pavelescu sau Ioana Bulcă. Din păcate, acum actriţele nu prea sunt cunoscute din lipsă de promovare şi de bani, dar sunt convins că există talente şi frumuseţi şi în tânăra generaţie.

"Febleţea mea a fost actriţa croată Sylvia Koscina. Dar nu uit frumuseţile noastre, Ioana Pavelescu şi Ioana Bulcă.“ SERGIU NICOLAESCU, regizor

RĂFUIELI

S-a tot vorbit de faptul că Szoby Cseh v-a turnat la Securitate... Eu unul nu consider că Szoby m-a turnat, aşa că nu am de ce să-i port pică în vreun fel. Să ne amintim că eu am înfiinţat şcoala de cascadori în România şi eu l-am racolat pe el. De fapt, atunci căutam sportivi de perfor­manţă şi el era un atlet bun la circ. De fapt, era prea bun şi îmi cam crea probleme. Când făcea o cascadă, cădea perfect, ba se mai şi uita unde cade. Normal că trebuia să tai pelicula şi să o luăm de la capăt, aşa pierdeam noi timp şi bani... Ce s-a întâmplat cu miile de arme folosite de dvs. la filmări? Da...Erau originale, şi mitralierele, şi săbiile... acum au dispărut. Ştiu că după 1989 armele de foc au fost vândute în străinătate, ca panoplie. S-au făcut bani buni şi din asta. Dar ce nu se vinde din ţara asta? CV

Sergiu Nicolaescu, regizor

• A absolvit Universitatea Politehnica Bucureşti ca inginer mecanic şi a început să lucreze la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat pentru filme documentare şi jurnale de actualităţi.
• A jucat în multe filme: Supravieţuitorul, Cu mâinile curate, Pistruiatul.
• În perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a fost un apropiat al regimului Ceauşescu.
• După Revoluţia din 1989, în care a fost implicat, a susţinut FSN, fiind ales senator în mai multe legislaturi sub sigla PDSR sau PSD.
• Este căsătorit cu Dana Ionică, o femeie cu 46 de ani mai tânără decât el.

Citiți și:

• INTERVIUL ZILEI. Szoby Cseh: "Sergiu Nicolaescu a îngropat cascadoria"