În cadrul unui interviu acordat Evenimentului zilei, prof. univ. dr. Marcela Sălăgean, șefa școlii doctorale de istorie contemporană de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, a răspuns provocărilor legate de acțiunile istorice ale Regelui Mihai

Prof. univ. dr. Marcela Sălăgean - Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj Napoca

„Înainte de a oferi oricine, orice răspuns despre acțiunile Regelui Mihai cât timp a fost în fruntea statului român, consider că trebuie neapărat să se țină cont de limitele constituționale existente atunci în România, dar și de geopolitica Marilor Puteri din epoca respectivă”, subliniază prof. univ. dr. Marcela Sălăgean.

 

Evenimentul zilei: Care au fost și sunt cele mai importante acțiuni, marcante pentru istoria României, întreprinse de Regele Mihai? 

 

Marcela Sălăgean: - Actul de la 23 augut 1944 – prin ieșirea României din alianța cu Germnania nu numai că s-a contribuit la scurtarea duratei războiului, dar cel mai important lucru pentru noi a fost faptul că la negocierile din cadrul Conferinței de Pace, chiar dacă România a fost în tabăra învinșilor, i-a fost recunoscută de către Marile Puteri învingătoare apartenența întregii Transilvanii, fiind reconfirmată, după mai puțin de trei decenii, granița româno-maghiară stabilită la Trianon în 1920;

      

- rezistența Regelui în toamna lui 1944 la presiunea sovietică de numire a unui premier acceptat de Moscova. În 4 noiembrie Regele îl numește din nou pe generalul Nicolae Sănătescu în fruntea guvernului, iar în 6 decembrie 1944, după ce la presiunea sovietică Sănătescu a fost înlaturat, Regele, prin desemnarea generalului Nicolae Rădescu drept prim-ministru, a reușit din nou să evite instalarea în fruntea guvernului a unui premier favorabil rușilor;

 

- greva regală din 1945-1946, chiar dacă nu a avut efectul dorit, a fost o formă evidentă de rezistență la presiunile comuniștilor din țară și a sovieticilor.

 

Ce reprezintă Regele Mihai astăzi, ce însemnatate mai are simbolul regalitatii pentru Romania?

- Din punctul meu de vedere Regele Mihai reprezintă un simbol al unității românilor, indiferent dacă ei trăiesc sau nu în granițele statului român. Reprezintă parte a ISTORIEI, o istorie care încă stârnește nostalgii; o epocă în care România a reprezentat un punct de referință la nivel regional și continental, și de care au trebuit să țină cont chiar și Marile Puteri ale vremii în „jocurile” lor de interese pe care le făceau în epocă.  

 

Care credeți că a fost cea mai inspirata inițiativă a Regelui Mihai în privința României? Dar cea mai vizibilă greșeală?

 

- Cea mai inspirată inițiativă – 23 august 1944;

 

- Cea mai vizibilă greșeală – dacă se poate spune așa – probabil lipsa unei reacții ferme în urma „Înscenării de la Tămădău” din iulie 1947, când membrii marcanți ai Partidului Național Țărănesc au fost arestați.

 

Suntem încă în epoca națiunilor – credeți că mai are vreo șansă monarhia (în România), monarhia ca formă de conducere a unui popor?

 

- Faptul că suntem încă în epoca națiunilor nu cred că ar impiedica existența unui regim monarhic constituțional, iar exemplele europene sunt evidente. Situația României contemporane este însă aparte. Suntem după zeci de ani și generații care nu au cunoscut acest tip de regim, au citit sau au auzit mai mult sau mai puțin, lucruri bune sau mai puțin bune. Propaganda comunistă și-a spus cuvântul, contemporanii Regelui Mihai sunt acum prea puțini și foarte bătrâni. Iar șanse de reușită pentru impunerea unui regim monarhic în zilele noastre în România sunt destul de scăzute, în condițiile în care popularitatea restului membrilor familiei regale nu s-a ridicat niciodată la nivelul popularității Regelui Mihai.  

 

Ce ne puteti spune despre tratamentul aplicat Regelui Mihai imediat dupa 1989 de regimul Iliescu? A meritat regele un asemenea tratament sau România n-a meritat un asemenea rege?

 

- În acest caz trebuie să fim atenți la contextul și mentalitatea populară existente în 1990-1991.  La început, președintele Ion Iliescu a greșit prin atitudinea de ostilitate manifestată față de Mihai, atât în calitatea sa de persoană privată, dar mai ales în cea de fost șef al statului (fost Rege al României). Nu cred că avea nici o șansă restaurarea regimului monarhic în România lui 1990, revenirea la perioada monarhiei nu avea cum să bucure marea majoritate a românilor care, după înlăturarea familiei Ceaușescu și a regimului communist, dorea arzător să trăiască ca în Occident (Germania, SUA, fiind printre modele de referință atunci). Regele Mihai reprezenta pentru majoritatea locuitorilor activi ai României de la începutul anilor ‘90 un simbol al unei epoci pe care ei o cunoșteau din poveștile familiei sau din școală (o epocă care, pe lângă realizări extraordinare a cunoscut și șomajul – marea spaimă românească imediat după Ceaușescu), era o voce mai ales în mesajele de Anul Nou de la Europa Liberă, dar populația nu se identifica cu regimul monarhic. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că în anii ’80, familia Ceaușescu își arogase atribuții dinastice, iar după 22 decembrie 1989 lumea dorea să-și aleagă liderii, să participe activ la viața politică. În 1990 populația urmărea ore în șir la TV sau în spațiul public discuțiile politice care aveau loc, era fascinată de spectacolul politic al democrației care se contura atunci în România, își dorea participarea și implicarea, chiar dacă nu totdeauna cunoștea sau înțelegea reguluile actului politic. Situația s-a schimbat apoi, poate și datorită faptului că liderii aleși au înțeles că Mihai nu reprezintă o amenințare pentru statutul lor, iar pe măsură ce negocierile de aderare a țării la Uniunea Europeană se intensificau, Regele Mihai a susținut cauza românească, constituind un sprijin pentru guvernele și președinții României”.