Intervenția lui Ilie Bolojan l-a scăpat pe Mihai Neșu de plata nejustificată a unui impozit de 36.000 de euro

Ilie Bolojan. Sursă foto: INQUAM / Octav Ganea

Fostul internațional român Mihai Neșu, în vârstă de 42 de ani, a fost pus în fața unei situații dificile la începutul anului 2026, după ce a primit o notificare oficială potrivit căreia fundația pe care o administrează trebuie să achite un impozit de aproximativ 36.000 de euro pentru clădirile centrului de recuperare destinat persoanelor cu dizabilități.

Decizia a venit în contextul intrării în vigoare a noilor reguli fiscale, aplicabile de la 1 ianuarie 2026, care au eliminat o serie de facilități de care beneficiau până atunci organizațiile non-profit.

Până la finalul anului 2025, Fundația Mihai Neșu era scutită de plata impozitului pe clădiri, având în vedere destinația exclusiv socială și medicală a spațiilor în care își desfășoară activitatea.

Noile modificări legislative au schimbat însă regimul de impozitare, iar autoritățile locale au aplicat inițial impozitul standard, ceea ce a generat suma considerabilă de 36.000 de euro, o povară importantă pentru o organizație care funcționează din donații și sponsorizări.

Notificarea de plată a fost trimisă în urma modificărilor fiscale care au eliminat facilitățile pentru numeroase organizații non-profit

Centrul de recuperare administrat de Mihai Neșu oferă servicii persoanelor cu dizabilități locomotorii și neurologice, inclusiv pacienților cu leziuni ale măduvei spinării sau alte afecțiuni grave. Activitatea centrului este una non-profit, iar scopul principal este reintegrarea socială și îmbunătățirea calității vieții pentru persoane aflate în situații extrem de vulnerabile.

Noile reguli fiscale din 2026 au eliminat mai multe scutiri de impozit, inclusiv pentru persoanele cu handicap grav, donatorii de sânge și o parte dintre organizațiile non-profit. În lipsa unor criterii clare de aplicare, unele autorități locale au interpretat legea în mod strict, aplicând automat impozitul integral pentru toate clădirile aflate în proprietatea persoanelor juridice.

În acest context, Fundația Mihai Neșu a fost încadrată inițial ca entitate obligată la plata impozitului, fără a se ține cont de destinația socială a clădirilor și de statutul de furnizor acreditat de servicii sociale.

Intervenția premierului Ilie Bolojan a dus la reevaluarea situației și la aplicarea scutirii prevăzute de lege

Situația a fost rezolvată în urma intervenției directe a premierului Ilie Bolojan. Primarul comunei Sânmartin, Cristian Laza, localitatea în care se află centrul de recuperare, a confirmat public că a fost contactat de prim-ministru pentru a analiza cadrul legal aplicabil fundației.

Potrivit edilului, discuția a avut loc în data de 20 ianuarie și a vizat statutul juridic al fundației, precum și prevederile legale care permit acordarea de scutiri pentru organizațiile care desfășoară activități de asistență socială acreditate.

„Am fost sunat de premier pe 20 ianuarie. Discuția s-a bazat pe cazul Neșu și pe prevederile legale care ne permit acest lucru, adică să aplicăm scutiri celor care fac cu adevărat servicii sociale. A fost un schimb de opinii care au coincis”, a declarat Cristian Laza, potrivit publicației Bihoreanul.

În urma acestei clarificări, autoritățile locale au decis să aplice scutirea de impozit, iar Fundația Mihai Neșu nu va mai fi obligată să achite suma de 36.000 de euro. Decizia a fost motivată prin faptul că centrul este acreditat ca furnizor de servicii sociale și funcționează exclusiv în interes public.

Situația financiară a lui Mihai Neșu reflectă dificultățile reale ale persoanelor cu dizabilități din România

Cazul a atras atenția și prin prisma situației personale a fostului fotbalist. Mihai Neșu trăiește din pensii relativ modeste raportate la nevoile sale medicale permanente. Din sistemul românesc, el primește o pensie de aproximativ 500 de lei pe lună, iar sora sa, care îi este și însoțitoare, beneficiază de o indemnizație separată. În total, veniturile celor doi ajung la aproximativ 3.000 de lei lunar.

Pe lângă aceste sume, fostul internațional beneficiază de o pensie din Olanda, țară în care a evoluat cea mai mare parte a carierei sale sportive. Aceasta se ridică la aproximativ 3.000 de euro pe lună și reprezintă principala sursă de venit care îi permite să își acopere cheltuielile.

Mihai Neșu a vorbit despre realitatea dură a persoanelor cu dizabilități din România și despre cât de greu este să supraviețuiești doar din pensiile interne.

„Eu iau 500 de lei pe lună și mai ia și ea vreo 2.000 sau poate mai mult. Hai să spunem că luăm 3.000 amândoi. Practic, eu cu ea ar trebui să trăim de 3.000 de lei și ea să aibă grijă de mine și să îmi dea de mâncare mie și ea să mănânce. Să aibă grijă și de cele medicale. Așa trăiesc alții care n-au posibilități și eu nu pot să zic nimic. Sunt eroi”, a declarat Mihai Neșu pentru Golazo.

El a explicat că pensia din Olanda îl ajută semnificativ, însă și aceasta este consumată aproape integral de costurile cu îngrijirea și asistența medicală.

„Am și pensia din Olanda care mă ajută foarte mult, cam 3.000 de euro. Mai trebuie să-mi plătesc și asistentele care au grijă de mine dimineața și mai am tot felul de cheltuieli, dar se duc și ăia. Cu acei bani reușesc. Din ăia 3.000 nu rămân așa mulți”, a mai spus fostul fotbalist.

Cazul Fundației Mihai Neșu arată problemele de aplicare ale noii legislații fiscale din 2026

Situația lui Mihai Neșu apare într-un context mai larg, generat de schimbările fiscale intrate în vigoare în 2026, care au modificat radical regimul de impozitare pentru clădirile deținute de persoane fizice și juridice.

Noile reguli au eliminat aproape toate scutirile bazate pe statutul personal al proprietarilor, păstrând doar excepțiile legate strict de destinația clădirilor.

În prezent, nu se plătește impozit doar pentru spațiile utilizate pentru educație, sănătate, asistență socială, administrație publică, activități religioase sau alte servicii de interes public. În lipsa unor proceduri clare și uniforme, multe autorități locale au aplicat inițial impozitarea fără a analiza în detaliu natura activității desfășurate.