INSCOP a testat foarte recent reacția publicului la tandemuri președinte+prim ministru.

Noțiunea conform căreia un președinte, imediat după ce este ales, schimbă majorități parlamentare după cum dorește duce în mod natural la instabilitate. Pentru că alegerile parlamentare și prezidențiale sunt decalate, la fiecare 1-3 ani se schimbă majoritatea parlamentară. Efectul pozitiv al acestei situații este că toate partidele au o șansă bună de a avea acces la bugetul de stat fără să trebuiască să mai aștepte patru ani - la fiecare scrutin major, parlamentar sau prezidențial, "se aruncă bila la ruletă" și se poate ajunge la putere. În același sens, noțiunea de tandem este foarte atrăgătoare, mai ales în opoziție, fiind extrem de greu să motivezi organizații de partid pentru un scrutin a cărui importanță se va vedea abia în toamna lui 2016. De asemenea, un tandem poate reprezenta mijlocul de coalizare a electoratului altui candidat în turul doi.

Să ținem cont de faptul că trei sferturi din respondenți au o opțiune de vot la prezidențiale și deci au măcar o minimă cunoaștere și un minim interes față de subiecte politice. Însă ei nu prizează tandemurile. Acest lucru e evident din două motive:

1. Despre un singur tandem au o părere bună mai mult de un sfert de respondenți. Restul tandemurilor sunt la 23% sau mai jos.

2. Același tandem de loc unu este și singurul care obține mai multe păreri bune decât proaste: 31% au o părere bună, 26,6% au o părere proastă.

Tandemul respectiv este Ponta (președinte) - Iohannis (prim ministru), ale cărui șanse de realizare sunt destul de mici.

A lectura pur și simplu lista de tandemuri este obositor și creează confuzie. În funcție de persoana cu care este asociat în tandem, un om politic este în vârful clasamentului sau la coadă. E mai util să ne uităm la toate persoanele menționate și să le luăm una câte una, alfabetic.

Antonescu. 15,5% din românii aflați în țară l-ar vota în primul tur al prezidențialelor. Dar 22,7% au o părere bună despre tandemul Antonescu-Iohannis.

Diferența este de aproximativ un milion de voturi, o diferență crucială în perspectiva ajungerii în turul doi. E de așteptat ca Antonescu să pedaleze pe noțiunea acestui tandem mai mult decât în 2009. Este cel mai bun tandem care-l include pe Antonescu și al doilea în clasamentul tuturor tandemurilor testate.

Tandemul Antonescu (președinte) - Băsescu (prim ministru) înfurie până și pe susținătorii celor doi, având cel mai slab scor dintre toate tandemurile: 9% din respondenți au o părere bună, 57% au o părere proastă.

Băsescu, Boc, MRU. Performanțe foarte slabe, de coada clasamentului. Singurul tandem care îi include pe unul din cei trei și obține aprobarea a măcar un român din șapte este Iohannis (președinte) + Băsescu (prim-ministru). Dacă vorbim de aprecieri negative, descoperim un lucru interesant din punct de vedere matematic: cel puțin 44% din românii aflați în țară, când aud unul din numele de la începutul paragrafului, își manifestă dezacordul. Dacă un tandem nu îi include pe unul din cei trei, numărul celor care au o părere negativă este de cel mult 43%.

Dragnea. Îl trage în jos pe Ponta, după cum vei vedea în continuare. PSD va trebui să găsească pe altcineva sau să treacă conceptul tandemurilor sub preș, lucru extrem de greu în contextul în care alții vor vorbi în termen de tandemuri.

Iohannis. Sondajul testează 10 tandemuri. 2 dintre ele îl au pe Iohannis în poziția de prim-ministru. Acestea au rata de aprobare cea mai ridicată și rata de dezacord cea mai scăzută. (Acest lucru este semnificativ. Cei doi indicatori sunt diferiți, nefiind vorba de o sumă care să dea 100%. Respondenții aveau la dispoziție și opțiunea "o părere nici bună, nici proastă"). În calitate de potențial președinte, Iohannis este testat într-un singur tandem, alături de Băsescu. Rezultatele sunt previzibile: tandemul are un scor mai bun decât celelalte în care e menționat președintele în funcție și are un scor mai slab decât celelalte în care e menționat Iohannis.

Maior. Numele lui apare într-un singur tandem, alături de cel al lui Ponta în calitate de președinte. Tandemul performează relativ OK, terminând imediat în urma tandemurilor care-l menționează pe Iohannis.

Ponta are o problemă reală în ceea ce privește tandemurile. 24% din românii aflați în țară l-ar vota în primul tur dar cu excepția tandemului Ponta-Iohannis niciun tandem care-l include pe Ponta nu obține aprobarea a 24% din respondenți. Această situație e cu atât mai gravă cu cât, constituțional vorbind, Ponta este singura persoană care, în cazul unei candidaturi la prezidențiale, chiar ar trebui să participe ca parte dintr-un tandem.

Tandemurile în care Ponta este prim-ministru sunt mai slab cotate decât cele în care Ponta este președinte. Există o excepție: tandemul Ponta-Dragnea (unul de altfel foarte posibil). O treime din votanții lui Ponta ezită să susțină acest tandem. Cei care susțin tandemul - 2,4 milioane persoane - sunt probabil nucleul hiper-dur al PSD.

Tăriceanu (președinte) - Ponta (prim-ministru) poate fi comparat cu un alt tandem care-l include pe Ponta, dar cu Antonescu în poziția prezidențiabilului:

Tăriceanu-Ponta: 21% au o părere bună, 32,6% au o părere proastă. Antonescu-Ponta: 16,5% au o părere bună, 42% au o părere proastă.

În concluzie, majoritatea candidaților vor avea în față o dilemă interesantă. Răspunsul greșit poate costa voturi. PSD are nevoie să nu se vorbească despre tandemuri, întrucât opțiunile populare implică cooptarea unui non-PSD-ist. Opoziția non-PNL are nevoie de tandemuri pentru a-și mobiliza organizațiile cu promisiunea capturării totale a puterii, dar opțiunile aflate la dispoziția lor nu sunt recepționate foarte bine. Au cum să-l subtilizeze pe Iohannis? Probabil doar în turul doi, dacă ajung acolo cu cineva

Pentru Antonescu, după cum menționam mai sus, drumul e clar: Iohannis în sus și-n jos, fără oprire.