De-a lungul timpului, în lume s-au inventat unele rețete cu gusturi cel puțin bizare, cum ar fi cea din carne de urs polar „cultivată” în laborator. Românii au rămas până acum conservatori și preferă înghețata dulce, eventual acră, de lămâie, și, în general, cât mai cremoasă.

Istoria acestui desert adulat de toți copiii începe departe de Europa, iar românii doar au preluat rețetele și pe unele dintre ele le-au înglobat atât de bine în cultura lor, încât vorbim despre preparate autentice, cum ar fi înghețata cu nucă.

Desertul împăraților

Primii oameni care aveau privilegiul de a gusta înghețată în verile dogoritoare au fost împărații Chinei. Bucătarii lor amestecau zăpada și gheața aduse din munți, cu fructe, vin și miere. Desertul fabulos, destinat exclusiv conducătorilor, era de fapt un sorbet, strămoșul înghețatei cremoase, pe bază de lactate. Istoricii au consemnat că și împăratul roman Nero își trimitea sclavii în munți după gheață, care apoi era pisată și amestecată cu nectar, fructe și miere.

În anul 1295, Marco Polo s-a întors din China cu o nouă rețetă de înghețată: zăpada era amestecată, pe lângă fructe și dulciuri, cu lapte de iac, pentru o consistență nouă, cremoasă. Ideea a prins imediat în Italia, de acolo s-a extins în Europa și apoi a trecut Oceanul. Adaptată, rețeta se folosește și azi.

Secretele bucătăreselor

Sorbetul este considerat strămoșul înghețatei. Rețeta clasică are la bază doar apă și fructe, însă în compoziție deseori intră diverse lichioruri și arome.

În timpul răcirii, sorbetul trebuie spart de mai multe ori. În plus, pentru că prin înghețare alimentele își pierd intensitatea gustului, piureul din fructe folosit trebuie să fie foarte aromat, iar siropul de zahăr foarte dulce, spun cofetarii. Într- o perioadă în care magazinele sunt pline de toate sortimentele posibile de înghețată e de bonton să o prepari acasă. Bucătăresele desăvârșite au rețete proprii, delicioase, pe care, uneori, le împart cu ceilalți. Doamna Sofia, proprietara unei pensiuni din Sarmizegetusa, se mândrește cu o rețetă de înghețată delicioasă, pe care a împărtășit-o cititorilor EVZ.

Sorbet de fructe de pădure

Ingrediente: 750 g de fructe de pădure proaspete, 140 g zahăr, 75 ml apă, 1/4 linguriță sare, 3 linguri zeamă de lămâie.

Preparare: Fructele se curăță, se spală și se lasă la scurs. Separat se dizolvă sarea și zahărul în apă, într-o crăticioară, la foc mediu. Fierbeți siropul amestecând până la dizolvarea completă a cristalelor. Siropul obținut se lasă să se răcească cel puțin 15 minute, apoi pasați fructele de pădure într- un blender împreună cu zeama de lămâie și siropul răcit, până obțineți o cremă fină și omogenă. Turnați amestecul într-un vas întins (o tavă de sticlă sau plastic de exemplu) și introduceți-l la congelator. Din 15 în 15 minute să răscoliți amestecul cu o lingură pentru a sparge cristalele de gheață și a obține consistența potrivită. Sorbetul se servește după ce a stat la congelator minim patru ore.

Rețeta cu nucă

 

Ingrediente: 10 ouă (bio), 20 linguri zahăr brun, 1 l frișcă lichidă, 400 g miez de nucă, esență de rom, un vârf de linguriță de sare.

Preparare: Miezul de nucă se usucă în cuptorul preîncălzit, iar când miroase a copt se scoate și se zdrobește cu sucitorul. Albușurile (10) se bat împreună cu 10 linguri de zahăr și cu praful de sare, până se obține o bezea tare, iar zahărul s-a topit. Apoi se adaugă gălbenușurile. Separat, frișca se bate cu celelalte 10 linguri de zahăr, până se întărește, apoi se amestecă cu cealaltă compoziție din ouă și zahăr, se adaugă nucile coapte și zdrobite, respectiv esența de rom.

Înghețata astfel preparată se congelează de seara până dimineața preferabil, și se servește simplă, cu câteva nuci coapte presărate deasupra sau alături de vișine din dulceață.