Telefoanele misterioase de liniştire, cum că atât Luiza, cât şi Alexandra sunt bine, au plecat cu iubiţii şi nu vor să mai audă de părinţi şi de Caracal, au fost luate doar ca titlu de inventar.

Părinţii celor două fete au predat la poliţie numerele de pe care au fost sunate. Poliţia la DIICOT. Iar DIICOT nu a mai făcut nimic cu ele. 

Deşi par nişte întâmplări cu importanţă foarte mică în economia acestui dosar, apelurile telefonice ascund multe date, iar pe baza lor se pot trage unele concluzii. Şi nu mă refer la localizarea aparatelor de pe care s-a sunat sau identificarea proprietarului numărului, pentru că asta nu se poate. Au fost efectuate de pe cartele prepay.

Alexandra a fost răpită în dimineaţa zilei de 24 iulie. Era într-o miercuri. Nu s-a mai întors acasă, iar părinţii i-au anunţat dispariţia la Poliţie. Cum s-a comportat gaşca de miliţieni cu ei, ştim deja şi în continuare aşteptăm măsurile drastice împotriva lor.

A doua zi după răpire, pe 25 iulie, adică joi, părinţii Alexandrei au primit mai multe telefoane ciudate. La unele nu vorbea nimeni în aparat. Semnificativ este apelul pe care l-au primit în jurul orelor 10,30 dimineaţa şi în care o voce de bărbat îi anunţa că el este noul lor ginere, că Alexandra nu mai vrea să se întoarcă acasă şi că vor să plece împreună la muncă în străinătate.

Un telefon mincinos

Alexandra era minoră şi, conform legii, un minor nu poate ieşi din ţară decât însoţit de ambii părinţi sau, dacă unu dintre ei nu este în acea călătorie se întocmeşte un act notarial prin care îşi dă acordul ca minorul să părăsească ţara. Asta inclusiv în cazul în care părinţii sunt divorţaţi, iar copiii au fost încredinţaţi spre creştere unuia dintre părinţi.

Interesant e momentul în care a fost dat apelul. La 10,30 aproximativ. În jurul orelor 10,10, Gheorghe Dincă este surprins de camerele de supraveghere ale unui malll din Craiova, cumpărînd o cartelă pree pay. Este sigur că vocea care încerca să liniştească părinţii Alexandrei şi să-i explice dispariţia era a lui.

Ajungem acum în dimineaţa zilei de vineri, 26 iulie. În noaptea de joi spre vineri, miliţienii de la Caracal zac la poarta lui Dincă, aşteptînd ora şase dimineaţa ca să poată intra, conform ordinelor procurorului Cristian Ovidiu Popescu.

La şase dimineaţa, iau cu asalt casa lui Dincă şi, obosiţi de atâta aşteptare aprind câte o ţigară în câmpul infracţional şi comandă nişte pizza, că nu mâncaseră de dimineaţă. Deci, la ora 6.00, în casa lui Dincă era plin de miliţieni cu viciul fumatului şi iubitori de pizza.

Şi totuşi, la orele 7.00, în aceeaşi dimineaţă de 26 iulie, conform declaraţiei tatălui, familia Alexandrei mai primeşte un telefon anonim, în care i se spune acelaşi lucru ca joi: că fata este bine, a plecat cu iubitul ei, iar părinţii să stea liniştiţi, că o să-i contacteze ea când o putea.

Cine a dat acest ultim telefon? Dincă, evident, nu mai putea, pentru că de mai bine de o oră deja era flancat de poliţişti cu ţigările aprinse în mână. Variantele ar fi două. Ori cel sau cea care a luat-o pe Alexandra a vrut să stopeze cercetările cunoscînd complicităţile dintre anchetatorii locali şi reţelele de trafic de carne vie, sau…

Şi aici ar exista o şansă mică de tot ca fata să mai fie în viaţă. Telefonul a fost dat de cineva aflat cel mai probabil în străinătate, care încă nu avea cunoştinţă despre ceea ce se petrecea în casa lui Dincă.

Să nu uităm că ADN-ul prelevat din celebrul butoi din curte, căruia primii criminalişti pătrunşi acolo i-au şi dărâmat hornul, pentru că era inestetic, a fost luat din nişte dinţi. Dinţi fără de care fata ar fi putut, desigur, trăi. Restul, e poveste, nu date ştiinţifice. Legiştii, conform declaraţiilor lui Alexandru Cumpănaşu, unchiul Alexandrei, au spus că nu pot confirma că fără fragmentele de oase şi dinţi găsite în curtea lui Dincă, persoana căreia i-au aparţinut, nu mai poate trăi. Că lipsa lor ar fi vitală.