Incredibila poveste despre TRASEUL unei jurnaliste în slujba lui Soros, PLASATĂ în guvernul Trudeau

Ambiţie.Putere. Bani. Acesta este tiparul jurnalistei Chrystia Freeland. Totul a plecat din ziua de 11 decembrie 2008, când Chrystia Freeland, jurnalistă canadiană şi Managing Editor la Financial Times, trimite un mail lui Michel Vachon, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui George Soros. Ea pregătea un articol despre miliardarul ungur şi îi cere s-o pună în legătură cu John Podesta şeful staff-ului lui Hillary Clinton cu cererea unui interviu.

Acesta e jurnalismul construit pe intrigi, prietenii, favoruri la centrele de putere, iar un lucru e cert: din acel moment Chrystia Freeland devine una dintre jurnalistele cele mai apropiate de Soros. Iar răsplata nu a întâtziat să apară, ambiţioasa jurnalistă a ajuns unde nici nu visa. Puterea banilor şi a influenţei implicit, şi-au spus cuvântul.

Plutocrat mon amour

În cariera sa jurnalistică, a trecut şi pe la Economist şi Washington Post, Freeland frecventând asiduu establishmentul finaciar cu o slăbiciune pentru miliardari şi cu portmoneul de aur, pentru illuminaţi. Termenul ''plutocraţi'' este cel folosit de jurnalistă ca titlu al cărţii sale, pentru a descrie aceste "genii" ale elitei mondiale, cu inima pulsând de umanitarism, totul pentru a combate inegalităţile din lume, în speranţa că într-o zi toţi vor fi egali: toţi, cu excepţia lor.

Povești de antreprenori: Ionel Burtea a început cu un hectar de fructe de pădure și a ajuns la afaceri de peste 8 milioane de euro

De ce a început Gheorghe Gheorghiu-Dej desprinderea de URSS? Află răspunsul din noul număr „Evenimentul Istoric”

În 2013, Freeland lasă jurnalismul, intră în politică şi începe ascensiunea sa în Partidul Liberal canadian, de orientare stânga globalistă. Odată cu victoria lui Trudeau este numită ministru al Comerţului, apoi ministru de Externe. Drumul său nu e întâmplător, Freeland urmează cu stricteţe agenda politică a lui George Soros, atât în tedinţa filoimigraţiei, cât şi relaţii internaţionale. Feroce anti-rusă şi împotriva lui Putin, n-a acuns niciodată poziţiile extremiste asupra Ucrainei, sprijinind în 2014 revoluţia Maidan, în privinţa căreia, să amintim, Soros a revendicat mereu paternitatea.

Pe de altă parte, Freeland, care e de origine ucraineană din partea mamei, a fost mulţi ani corespondentă de la Kiev. Şi-a construit o relaţie interesantă cu Viktor Pinciuc, unul dintre cei mai potenţi oligarhi ucraineeni şi fondatorul Yalta European Strategy (YES), proiect internaţional la care aderă şi Soros. Fundaţia lui Pinciuc, înfrăţită cu Clinton Foundation, colaborează activ la proiectele Open Society. Poziţiile anti-ruse ale Christyei Freeland sunt atât de violente, încât Kremlinul a adăugat-o pe lista neagră a celor 13 canadieni non grata la Moscova.

Bunicul nazist

Ceva lovituri sub centură Chrystia Freeland a luat, când în 2017 ruşii au făcut public ''întâmplător'' documente care demonstrează că bunicul său a fost un colaboraţionist nazist. Aceasta ca redactor şef la un ziar puternic antisemit, Krakivski Visti, publicat în Polonia şi finanţat direct de Ministerul Propagandei al lui Goebbles. Dezminţirile au fost palide şi s-au stins repede.

În aşteptarea de a afla dacă Trump va reuşi să reziste războiului declanşat împotriva sa din interiorul sistemului, Soros a mutat pânza sa de păianjen mai la nord, în Canada. În Canada, primul ministru Justin Trudeau reprezintă noua icoană a progresismului liberal funcţional al al eitei mondiale, încarnând perfect programul Open Society: legalizarea eutanasiei şi a drogurilor uşoare, introducerea ''gender X'' pe documentele de identitate, ecologismul şi multiculturalismul ideologic fundamentat de politicile pro-imigraţie, totul pe placul lui Soros.

Canada este astăzi cel mai avansat experiment al unui ''guvern Soros''. Pânza de păianjen a Noii Oridini Mondiale se întinde potrivit unor strategii coerente de infiltrare în guverne şi prin presiuni ale aşa-zisei ''societăţi civile'', prin intermediul ONG-urilor şi grupurilor de interese. Scopul este de a condiţiona deciziile, limitând suveranităţile naţionale şi voinţele populare. Un proiect de ''golire'' de substanţă a democraţiillor din Occident care marchează adevăratul conflict de viziune existent astăzi: elitele împotriva popoarelor. Toate aceste dezvăluiri le face celebrul jurnalist, Giampaolo Rossi.