O mare parte a presei din România a luat de bun un articol hazardat și manipulator publicat, cel mai probabil, pe filiera serviciilor de informații.

Este de-acum lucru dovedit – presa străină poate fi folosită drept vector pentru jocuri politice în România, la cel mai înalt nivel. Jocuri care spar a fi periculos de apropiate de interesele serviciilor de informații

„Bubele” articolului din Huffington Post

 „Investigația” publicată de ziaristul independent Vlad Georgescu, care ar dezvălui implicarea în scandalul EADS a fostului cancelar german Gerhard Schroder, a Elenei Udrea, dar şi a lui Ion Țiriac sau a ministrului Ioan Rus este un puzzle care mustește de neprofesionalism.

În primul rând, Vlad Georgescu citează, în textul publicat în Huffington Post, informații din rechizitoriul DNA asupra afacerii EADS (privind securizarea frontierelor). Nu există un rechizitoriu DNA asupra afacerii EADS – rechizitoriul este actul care se întocmește de către procurori la trimiterea în judecată a subiecților anchetei penale. Or, procurorii DNA sunt departe de a fi stabilit, în cazul EADS, cine sunt toți inculpații și pentru ce fapte îi trimit pe aceștia în fața judecătorilor.

În al doilea rând, DNA nu a făcut publice niciun fel de date, până în prezent, din dosarul EADS. Chiar și Traian Băsescu mărturisea deunăzi că a sesizat coincidențe de nume de firme și persoane întyre afacerile EADS și Microsoft, coroborând date din dosarul Microsoft, cu informările primite despre afacerea EADS. Așadar, nici Traian Băsescu nu are cunoștință de date din dosarul DNA, darămite Vlad Georgescu...

Trecem peste lipsa minimului respect față de profesie a ziaristului Georgescu Vlad, care nu menționează niciun minim demers, de a cere punctul de vedere al lui Țiriac, Rus sau Udrea pentru a ajunge la centrul de greutate al articolului acestuia – ancheta penală pe care o desfășoară Parchetul din Munchen I, cu privire la implicarea în scandal a persoanelor menționate mai sus. Ei bine, colegii de la Gândul au primit confirmarea, chiar de la Parchetul din Munchen I, că plângerea invocată de Vlad Georgescu este reală, dar și că aceasta ar fi fost depusă chiar de către jurnalist?!

În concluzie, avem de-a face cu un triunghi jurnalistul a depus plângerea la Parchetul din Munchen și apoi și-ar fi folosit propria plângere drept sursă de documentare pentru articolul, lipsit de intereas pentru germani, dar care a făcut atâta vâlvă în presa românească.

Ion Cristoiu speculează asupra implicării SIE

Diversiunea cu articolul publicat în Germania a fost intuită imediat de un jurnalist atât de experimentat precum Ion Cristoiu. El se întreabă, retoric, de ce a promovat SIE un astfel de articol într-un astfel de moment. „Sunt prea bătrîn ca să mușc din tradiționala diversiune cu articolul apărut în presa străină și preluat rapid și cu evlavie de presa noastră. Nu sunt eu marele admirator al Elenei Udrea, dar apariția acestui articol acum cînd mai sunt cîteva zile pînă la primul tur și prezentarea lui în presa băștinașă ca și cum ar fi adevărul absolut, mi se par puse cu mîna. Ce ziar din Occident plătește un freelancer pentru un articol despre un politician dintr-o țară numită România? Cred că întrebarea trebuie să fie: De ce a plătit SIE acest articol, care explodează la București cu cîteva zile înainte de primul tur, decisiv pentru locul al treilea la scrutinul prezidențial?”, a scris Cristoiu.

De-a lungul ultimilor ani, ziariștii din România au sesizat schema de manipulare a presei române, prin metoda articolului, plătit penttru a fi publicat în străinătate, care să poată fi preluat în România de presa „interesată” să dezvălui investigațiile jurnalelor occidentale despre scandalurile din România.