Nivelul de estrogeni scade la menopauză și poate favoriza instalarea osteoporozei. Și deficitul de vitamina D plus calciu ne poate fragiliza oasele. În această perioadă, mai mult decât oricând, cei care suferă de osteoporoză sunt extrem de vulnerabili. În cazul lor, riscul de fracturi este mai crescut, cel mai frecvent la nivelul șoldului, încheieturii mâinii, dar și la nivel vertebral, prin tasare, relatează CSID.

Screeningul este esențial, deoarece osteoporoza este o boală silențioasă: până la producerea unei fracturi, nu se trădează, nu se resimte durere sau disconfort. Dr. Oana Căpraru (foto), medic specialist endocrinolog, detaliază factorii care duc la instalarea afecțiunii și tratamentul indicat.

Vitamina D și nivelul de estrogeni influențează densitatea osoasă

Densitatea minerală osoasă (DMO) maximă este achiziționată începând din copilărie și în timpul dezvoltării pubertare, de aceea este nevoie de un aport adecvat de vitamina D și calciu. Urmează apoi o perioadă de stabilitate a densității la vârsta adultă, dar după vârsta de 40 de ani apare un declin al acesteia la ambele sexe. Apariția menopauzei, prin deficitul de estrogeni, induce o pierdere mai accelerată a masei osoase”, explică dr. Oana Căpraru.

În cazul tuturor adulților, este recomandată evaluarea factorilor de risc pentru fractură în special femeilor aflate la menopauză, bărbaților cu o vârstă peste 60 de ani sau în cazul oricărei persoane care prezintă o fractură de fragilitate (o fractură fără un traumatism major, de ex. prin cădere de la o diferență mică de nivel).

Afecțiuni care duc la pierderea densității osoase

  • Deficitul de vitamina D  și aportul inadecvat de calciu
  • Bolile intestinale ce previn absorbția corectă a nutrienților și vitaminelor
  • Bolile renale cronice
  • Anorexia nervoasă
  • Amenoreea indusă de efortul fizic excesiv (uneori și în cazul sportivelor de performanță)
  • Imobilizare îndelungată în copilărie
  • Pubertatea tardivă
  • Fibroza chistică
  • Sindromul Marfan
  • Spondilită anchilopoetică

 Factori care cresc riscul de fractură

  • Vârsta avansată
  • Antecedente personale de fracturi
  • Terapia cu corticosteroizi (pe o perioada mai mare de 3 luni)
  • Istoric parental de fracturi
  • Fumatul activ
  • Greutate scăzută
  • Consumul excesiv de alcool
  • Artrita reumatoidă
  • Cauze de osteoporoză secundară (excesul de hormoni tiroidieni netratat, diabetul zaharat tip 1 insulino-necesitant, hipogonadism sau menopauză precoce la boala Crohn).

Diagnosticul și investigarea osteoporozei

Odată stabilit riscul crescut de fractură al pacientului, se determină densitatea minerală osoasă. Metoda de diagnostic standard este densitometria osoasă prin dublă absorbțiometrie cu raze X (DXA).

Se efectuează la nivelul coloanei lombare sau/şi şold și în unele cazuri și la nivelul radiusului. Ulterior pacienții sunt îndrumați spre medicul endocrinolog pentru investigații suplimentare (laborator și imagistică) și excluderea unor cauze secundare de osteoporoză. În unele cazuri poate fi necesară și o radiografie de coloană vertebrală pentru a evidenția tasări vertebrale.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE