ÎCCJ a clarificat ce se întâmplă, într-un litigiu de muncă, legat de conversațiile telefonice între angajat și angajator. Chiar dacă sunt înregistrate pe ascuns, fără acordul interlocutorilor, acestea pot fi utlizate ca probe în instanță.

Instanța supremă s-a pronunțat cu privire la acest aspect, în baza unei sesizări pimite de la Curtea de Apel Bucureşti.

Clarificări ÎCCJ pentru litigiile de muncă

Decizia a fost luată de un complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, convocat pe acest subiect. Instanța ÎCCJ a stabilit că, în litigiile de muncă, este admisibilă, ca probă, orice înregistrare a unei convorbiri telefonice.

Judecătorii au făcut referire la acele discuții dintre doi salariați sau dintre un salariat și un reprezentant al angajatorului. Chiar dacă s-a făcut fără acordul sau informara prealabilă a interlocutorului s-a făcut, înregistrarea conversației poate fi depusă în instanță. Aceasta va fi analizată ca probă, alături de toate celelalte.

Decizia ÎCCJ este obligatorie și se aplică potrivit prevederilor din Codul de procedură civilă.

Decizia instaței supreme

Soluția judecătorilor ÎCCJ a fost publicată pe site-ul instituției. Aceasta va fi preluată de toate instanțele care au pe rol astfel de litigii de muncă și le vor analiza  în consecință. Insanța supremă a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București și a pronunțat o decizie care va fi obligatorie în litigiile de muncă.

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în interpretarea şi aplicarea art.341 alin.(2) din Codul de procedură civilă şi prin raportare la dispoziţiile art.74 şi 75 din Codul civil, stabileşte că:

Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat şi un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul şi/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiţia asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, şi dreptul la viaţa privată, pe de altă parte, în sensul că încuviinţarea probei trebuie să fie indispensabilă exerciţiului dreptului la probă şi strict proporţională cu acest scop. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă”, se arată pe site-ul ÎCCJ.

ÎCCJ s-a pronunțat la cererea Curții de Apel București

Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Înaltei Curţi dezlegarea unei chestiuni de drept necesară în soluționarea unui litigiu de muncă. Instanța Curții de Apel a dorit să știe de la ÎCCJ, cum să interpreteze aspectele privind admiterea sau respingerea unor probe.

Curtea de Apel a dorit să știe, dacă înregistrările audio ale unor conversații telefonice purtate de salariați cu reprezentanții patronului pot fi admise ca probe în contradictoriu cu angajatorul. Aceasta cu atât mai mult cu cât înregistrarea s-a făcut fără ca interlocutorul să fi fost avertizat în prealabil.

„Dacă înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alţi salariaţi sau alţi reprezentanţi identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecăţii în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversaţia a fost sau nu încunoştinţată şi şi-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri”, se arată în solicitarea Curții de Apel, către ÎCCJ.