Hoț să fii, noroc să ai. Viața la Curte
Editura Evenimentul si Capital

Hoț să fii, noroc să ai. Viața la Curte

Autor: | | 0 Comentarii | 5227 Vizualizari

Doamna Eleonora se îmbogățise peste noapte. Da fix peste noapte. Seara se culcase săracă, lipită pământului, iar dimineața aduna în saci de rafie mormane de bani. Rămasă văduvă din tinerețe, își înecase amarul în singurătate și nimeni nu-i trecea pragul cu lunile. Cui să-i pese de ea? N-avea de niciunele. Nici măcar frumusețe.

De pe urma răposatului se alesese cu o dărăpănătură de casă pe marginea Dunării, roasă de ape și vânt. Nici gard ca lumea n-avea, că i-l tot furau țiganii să-l pună pe foc. Că,de, era femeie singură și n-avea cine s-o apere de hoți. Din ce trăia, doar Dumenezeu poate să ne spună. Cert e că mai mult se târa prin viață așteptând, parcă, s-ajungă la sfârșitul ei.

Copii n-apucase să facă ca să-i mai țină de urât și, după moartea bărbatului, își umplea zilele mângâind un câine bătrân și cam surd, pe nume Ursu.

Ce vă spun eu acum s-a întâmplat pe vremea când vecinii noștri sârbi aveau mare nevoie de motorină, iar românul, ca un bun vecin, a știut să profite de chestia asta. Ei, dar să ne întoarcem la doamna Eleonora ca să nu lungim firul poveștii.

Cum trăia ea, așa, singură cu grijile și sărăcia pe cap, într-o zi, i-a bătut la ușă un domn. Să-i spunem – domnul Nicolae. Domnul Nicolae ăsta era polițist pe vremea aia la el în județ. Pe vremea asta, a crescut cam cât să-l știe o țară întreagă. Dar câte nu face omul ca să ajungă în vârf!

- Bună ziua, doamnă. Numele meu este Nicolae. Poate ați auzit de mine.

- N-am auzit, dar ce doriți?

- Nu se poate, că prin zona asta cam toată lumea mă știe.

- Eu trăiesc în afara lumii, i-a răspuns Eleonora. Ce vreți de la mine?

- Uite ce e, femeie, vreau să-ți propun un târg. Trăiești singură în casa asta?

- Singură.

- Da un gard ca lumea de ce nu ai?

- Păcatele mele, din ce să-l mai fac că mi l-au furat țiganii.

- Dacă accepți propunerea mea, îți repar eu gardul.

Eleonora n-avea nimic de pierdut.

- Vă ascult.

- Uite, eu sunt polițist aici, la județ, la poliția mare. Nu mișcă nimic fără ca eu să nu știu. Am nevoie să trag niște țevi pe la tine prin curte, să sap câteva gropi pentru niște cisterne și om mai vedea.

- Aoleu și florile mele?

- Dă-le dracu de flori! Ia-ți în ghiveci. Femeie, eu îți propun să faci bani, nu fi proastă.

- Da ce faci cu țevile alea?

- Asta nu e treaba ta. Tot ce trebuie să faci este să-ți ții gura.

- Am înțeles.

Zis și făcut. Doamna Eleonora a bătut palma cu polițistul Nicolae pentru câteva țevi și două gropi.

- Am nevoie să pleci o săptămână de acasă, i-a spus domnul Nicolae. Îți iau un bilet la Herculane, mai vezi lumea.

- Și cu câinele ce fac?

- Femeie, tu chiar ești proastă. De-un câine mă împiedic eu acum? O să vorbesc cu băieții să-i dea de mâncare.

Și doamna Eleonora s-a îndurat să meargă în stațiune ca să poată oamenii lui Nicolae să-și vadă de treabă în liniște. Vremea era prielnică, Dunărea liniștită, lucrurile mergeau strună. La adăpostul pustietății, casa doamnei Eleonora era cel mai bun paravan al contrabandei. Cine ar fi bănuit o văduvă amărâtă, ce trăia într-o casă de chirpici, de lucruri necurate? Nimeni! La fel cum nimeni n-ar fi îndrăznit să gândească lucruri nepotrivite despre domnul Nicolae, mare polițist de județ. Eleonora s-a întors acasă fără să bănuiască nimic. A găsit, în schimb, doi băieți ce-și construiseră în curtea ei un adăpost, de unde supravegheau Dumnezeu știe ce anume.

- Ăștia sunt Cosmin și Tavi, oamenii mei. Or să stea aici ca să nu fie probleme, a sigurat-o domnul Nicolae.

- Ce probleme ?

- Femeie, curiozitatea scurtează viața. Ți-am promis că-ți repar gardul, m-am ținut de cuvânt. Luna viitoare îți văruiesc și casa pe dinăuntru, ca să nu zică lumea ca-i dat de bani.

- Nu mai zic nimic, dacă-mi faceți și wc înăuntru.

- Îi dai un deget lui Ivan și se urcă pe divan! Da știu că ai pretenții, nu glumă. Stai să vedem cum merge treaba și pe urmă om mai vedea.

Domnul Nicolae îi dădea puțini bani Eleonorei, cât să-i ajungă de mâncare și de lemne. Vezi că nu voia să afle femeia ce mină de aur avea el în curtea ei. Banii creșteau de nu mai avea unde să-i ascundă. Grădina Eleonorei arăta ca un câmp de război. Peste tot adăposturi pentru averea ilegală ce creștea văzând cu ochii.

Într-o zi, Cosmin și Tavi erau foarte supărați și nu mai conteneau cu cearta și înjurăturile.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2
Tag-uri: viata, curte, hot



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate