Scriitorii Claudio Magris, Amos Oz şi Philip Roth s-au numărat printre favoriţii la Nobelul literar. Prozatoarea de origine română era cotată cu aproape aceleaşi şanse ca Eco. Academia Suedeză le-a dat o lovitură grea pariorilor anul trecut, anunţând un nume care nu fusese poment de nimeni în vârtejul de speculaţii despre posibilul laureat al Nobelului literar: Doris Lessing (89 de ani).

Casa de pariuri britanică Ladbrokes a stabilit o ierarhie a favoriţilor, care începe cu eseistul italian Claudio Magris (publicat de Univers şi Rao, dar puţin cunoscut în România), creditat cu şanse de 3/1, şi se încheie cu Bob Dylan, cu o cotă de 150/1.

Pe locul secund în clasament se afla poetul arab Adonis, urmat de prozatorul israelian Amos Oz, americanii Joyce Carol Oates, Philip Roth, Don DeLillo şi japonezul Haruki Murakami. Topul zece se încheie cu trei poeţi, australianul Les Murray, francezul Yves Bonnefoy şi danezul Inger Christensen. Abundenţa de „poezie” din clasament e efectul unui calcul simplu: de 11 ani, de când poloneza Wislawa Szymborska a plecat acasă cu medalia, nici un alt poet n-a mai primit Nobelul.

Herta Müller: „Nu ştiu ce caut pe acele liste”

Cu o cotă de 50/1, se încadrează la mijlocul clasamentului şi scriitoara germană de origine română Herta Müller, nominalizată din partea Germaniei încă din 1999. În „vecinătatea” ei, se află nume celebre ca Umberto Eco, Ian McEwan sau John Updike. “Nu-mi dau seama ce şanse ar avea la un Nobel, pentru că totul e ţinut strict secret, însă m-aş bucura foarte tare să-l ia, pentru că e o scriitoare foarte valoroasă”, afirmă criticul Nicolae Manolescu.

Într-un interviu acordat EVZ în aprilie, Herta Müller mărturisea că nu pune preţ pe un astfel de premiu. „Nu ştiu cine m-a propus, nici ce caut pe acele liste. Acum câţiva ani mi s-a spus, în ziua anunţării premiilor, să stau acasă, lângă telefon, dar nici acest lucru nu l-am făcut. M-aş simţi caraghios dacă aş aştepta aşa ceva, nu mă preocupă Premiul Nobel; nu pentru asta scriu”. Lista candidaţilor români la Nobelul literar e scurtă şi incertă. Printre ei s-ar fi aflat Lucian Blaga, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.

Deşi fostul preşedinte al Comitetului Nobel pentru literatură, Kjell Espmark, declara în 2006 că România nu trimite candidaturi, Centrul PEN Român, condus de Ana Blandiana, i-ar fi propus pe Eugen Ionesco, Emil Cioran şi Gellu Naum, între 1993 şi 2000. Dacă ar fi să trimită un nume autohton la Nobel, criticii Mircea Mihăieş şi Nicolae Manolescu s-ar gândi, fără ezitare, la Mircea Cărtărescu. „Nu doar pentru că e cel mai bun scriitor român al momentului, ci pentru că e şi cel mai vizibil în străinătate, e singurul pe care-l regăsesc şi în librăriile din Franţa”, explică Manolescu. 

Clasamentul casei de pariuri Ladbrokes e doldora de americani -  Philip Roth, Joyce Carol Oates, Thomas Pynchon, John Updike sau Cormac McCarthy - însă gândurile Academiei par să fie departe de „pâmântul făgăduinţei”. O declaraţie recentă a secretarului permanent al forului, Horace Engdahl - „America e prea izolată, prea insulară. Ei nu traduc suficient şi nu participă la marele dialog al literaturii” – a amplificat zvonurile că autorii de peste Ocean sunt marginalizaţi de comitetul suedez.

„A fost o nesimţire din partea lui Engdahl să afirme aşa ceva. Nu cred că există civilizaţie mai invazionistă ca cea americană, iar în ce priveştea valoarea literaturii nu mai discut. E un efect al antiamericanismului stupid şi comunist, care face ravagii în lumea intelectuală. Şi Hemingway şi Steinbeck şi Morrison, care au luat Nobelul, toţi au avut o atitudine antiamericană”, este de părere criticul Mircea Mihăieş, care şi-ar dori ca Nobelul să ajungă la Pynchon, Roth sau McCarthy.

Llosa rămâne în cărţi

Afirmaţia „antiamericană” a lui Horace Engdahl redeschide vechea discuţie a politicii, care-şi bagă coada şi în literatură. „Nu întotdeauna criteriile estetice primează. Mai există şi altele politice, de tip corectitudine politică, prin care se încearcă să se mulţumească pe toată lumea. Poate ar fi o idee bună ca Nobelul literar să fie dat de politicieni, ca să ştim una şi bună”, comentează Mihăieş, dând exemplul unul laureat Nobel cvasinecunoscut, Derek Walcott, din insula Santa Lucia.

Nicolae Manolescu aşteaptă încă să li se facă dreptate veşnicilor candidaţi, ca Mario Vargas Llosa,  Michel Tournier ori John Updike. „Sunt câţiva scriitori foarte importanţi care aşteaptă de câţiva ani Nobelul şi care sunt propuşi mereu. Au luat premiul alţii, mult mai puţin semnificativi”, spune criticul, dezamăgit de lectura cărţilor lui Nadine Gordimer sau Elfriede Jelinek. În nici un an, nu lipsesc dintre favoriţi şi Ismail Kadare, Michael Ondaatje, Milan Kundera, Margaret Atwood, Julian Barnes sau Antonio Tabucchi. 

PREMIUL ADUCE CUMPĂRĂTORI Marquez: 300.000 de exemplare vândute de RAO

>Editura Curtea Veche. Editura a înregistrat vânzari de peste 81.000 de exemplare de la începutul editarii în România a seriei de autor Orhan Pamuk, laureat cu Nobel pentru literatură în 2006.  Volumul “Mă numesc Roşu”, publicat în august 2006,  are cel mai mare număr de exemplare vândute - 41.000. Celelalte titluri ale lui Pamuk sunt: “Viaţa cea nouă”, “Fortăreaţa Albă”, “Cartea neagră”, “Zăpada”.

>Editura Polirom. “Până să fie recompensată, anul trecut, cu Premiul Nobel pentru Literatură, Doris Lessing era, în România, o scriitoare pentru un public restrâns şi cultivat. Nobelul i-a adus un soi de popularitate si, implicit, succesul în vânzări: aproape 20.000 de exemplare vândute din cărţile ei.  Povestea lui Doris Lessing o repetă pe cea a austriecei Elfriede Jelinek, pentru care Nobelul a însemnat, în 2004, de asemenea, un plus de vizibilitate în rândul cititorilor din România şi peste 35.000 de exemplare vândute”, declară Oana Boca, de la Polirom. 

În “Biblioteca Polirom” sunt traduşi cei mai mulţi laureati ai premiului Nobel pentru literatură: Ernest Hemingway, Elfriede Jelinek, Gunter Grass, V.S. Naipaul, Jose Saramago, Saul Bellow, Elias Canetti, Heinrich Boll, Jean-Paul Sartre, John Steinbeck, Boris Pasternak, William Faulkner, Rabindranath Tagore, Camilo Jose Cela.

>Editura RAO. Editura a vândut, în 13 ani, în 300.000 de exemplare, cele 12 titluri ale scriitorului Gabriel Garcia Marquez, laureat cu Nobel în 1982. Cel mai bine vândut titlu Marquez în România rămâne “Dragostea în vremea holerei”.  “Un Nobel – chiar si nominalizarea la acest prestigious premiu -  funcţionează ca o campanie de marketing de mii de euro. Are aceleaşi rezultate, întrucât scriitorul este în atenţia presei câteva săptămâni bune, iar nominalizarile sunt repetate şi iar repetate pe toate canalele media. În cazul numelor foarte mari, însă, cum e Marquez – de exemplu – Nobelul câstigat la un moment dat e amintit în treacăt, şi nici măcar toţi cei care sunt cititori fideli ai acestui autor nu ştiu că el a câştigat un Nobel. Deci acest premiu funcţionează ca “informaţie în plus” în cazul autorilor deja foarte cunoscuţi (Hesse, Faulkner Marquez) şi ca trambulină în cazul autorilor cunoscuţi, dar nu la fel de celebri (vezi Claudio Magris). În ambele cazuri, însă, menţionarea premiului Nobel pe copertă, de exemplu, duce la creşterea explozivă a vânzărilor. Experienţa ne-a arătat că situaţia nu e deloc diferită în cazul Premiului Nobel pentru Pace. Spre exemplu, cartea lui Al Gore, “Un adevar incomod”, s-a epuizat de pe rafturile librăriilor dupa ce autorul a fost, anul trecut, laureat al acestui premiu”, declară Alina Bratu, de la RAO.   Dintre distinşii cu Nobel, RAO îi mai are publicaţi pe Thomas Mann, Herman Hesse, Andre Gide, William Faulkner, Albert Camus, John Steinbeck, Jean-Paul Sartre, Gabriel Garcia Marquez, Claude Simon,   Kenzaburo Oe.  

>Editura Humanitas.  “Maestrul din Petersburg”, a lui J.M.Coetzee, laureat  cu Nobel în 2003,  are 1700 de exemplare vândute.  “Dansatoarea din Izu” şi ‘Maestrul de go’, de Yasunari Kawabata, care a luat Nobelul în 1968, au împreună 7000 de exemplare vândute. Romanul “Akhenaton, cel ce sălăsluieşte în adevăr”, de Naghib Mahfouz, laureat cu Nobel în 1988,  s-a vândut în 6.200 de exemplare, potrivit editurii Humanitas. (Simona Chiţan)

LAUREAŢI ÎN ALTE DOMENII

Trei pentru chimie

Premiul Nobel pentru chimie le-a fost acordat ieri americanilor Roger Tsien şi Martin Chalfie şi japonezului Osamu Shimomura pentru lucrări legate de proteinele fluorescente (GFP), transmite AFP. „Aceste proteine au devenit unul dintre cele mai importante instrumente folosite în bioştiinţa contemporană“, se afirmă în comunicatul oficial. Descoperite în organismul meduzelor din 1962, proteinele în cauză sunt folosite în prezent în studiile genetice, având rol de marker, în special pentru detectarea tumorilor canceroase. (Vasile Decu)