Celebra scriitoare a vorbit, astăzi, în cadrul unei conferinţe de presă, despre pauzele de doi - trei ani pe care le face între cărţi şi despre motivul lor.
Întrebată dacă îi este teamă că în România au rămas încă foşti membri ai Securităţii, Herta Müller a afirmat: "Nu ştiu dacă mi-e teamă, nu mi-e teamă. Chiar dacă ştiu sau simt (că sunt urmărită - n.r.), nu mi-e frică".
"Eu cred că ei sunt peste tot, că nu s-au dizolvat în aer. Normal nu este că au poziţii bune şi că au căzut în picioare şi că s-au aprovizionat cu fel şi fel de posturi. Ei au ştiut să folosească clipele cele mai potrivite pentru a-şi asigura viaţa de după dictatură, a doua viaţă", a adăugat scriitoarea. "Eu cred că intenţiile lor nu mai sunt aceleaşi care au fost în timpul dictaturii. Dacă vor să ştie unde mă duc, ce mănânc sau ce pantofi îmi cumpăr sau ce ochelari, n-au decât. Treaba lor! Dar nu-i frumos...", a precizat râzând scriitoarea.
"Pentru România este mai rău decât pentru mine (...) Cred că fiecare care stă aici a sperat că, după căderea dictaturii, o să fie lucrurile clarificate. Cred că asta i-a dezamăgit pe toţi, nu numai pe mine. Dacă numărul şi densitatea unor persoane cu acest trecut este aşa de mare înseamnă că ei fac o reţea şi în reţeaua aceea, ei se cunosc, se servesc şi se folosesc şi ocupă un domeniu în societate care ar fi mai bine să fie ocupat de oameni integri, cu o gândire democratică şi care au de gând altceva. Asta chiar este o problemă", a opinat Herta Müller. Nobelul, decoraţia şi cecul Premiul Nobel i-a schimbat doar superficial existenţa: "Altă dată, când am fost în România, nu am avut conferinţă de presă. Acum nu mai scap de conferinţe de presă. În viaţa mea particulară nu s-a schimbat nimic", a detaliat Herta Müller. Autoarea a mărturisit că, după ce a primit Nobelul, a mai scris câteva colaje, încercând totuşi să păstreze tradiţionala sa perioadă de pauză de doi-trei ani între romane. "Nu scriu tot timpul. Mie îmi place să nu scriu", a spus scriitoarea. Cât despre scriitorul Oskar Pastior, cel care a inspirat-o şi a ajutat-o să scrie romanul "Leagănul respiraţiei", Herta Müller crede că "nu a avut ieşire. A venit din lagăr, a venit acasă şi a scris poezii (...), din aceste poezii i s-a făcut laţul. El a fost un om zdrobit(...) În declaraţia pentru angajament nu este vocabularul lui. Dacă el nu ar fi acceptat, ar fi fost închis. Rămânea să se spânzure sau să se interneze într-un spital psihiatric", a accentuat prozatoarea, neuitând să precizeze că descoperirea statutului de informator al lui Oskar Pastior ar putea fi, pentru nişte persoane fără scrupule, "un cec în alb". Scriitoarea a mai adăugat că nu ar fi de acord să primească o distincţie din partea preşedintelui României: "Nu colecţionez insigne". Herta Müller a glumit pe tema lucrurilor româneşti care îi plac - "mititei, zacuscă, salată de vinete, lubeniţe şi nişte oameni minunaţi pe care îi cunosc. Dacă mai mulţi ar fi ca ei, ţara asta ar fi... zdravănă".
Câteva sute de persoane s-au strâns la Ateneul Român din Bucureşti pentru a asista la o lectură publică şi un dialog între scriitoarea Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru literatură pe anul 2009, şi Gabriel Liiceanu, informează Mediafax.
Recomandările noastre
