La cativa kilometri de Helsinki, cum treci de supermarketurile si centrele comerciale de la periferie, observi pe marginea drumului o cladire care aduce aminte instantaneu de Romania: o bisericuta alba, ortodoxa – o raritate intr-o tara in care proportia acestei confesiuni este de doar 1,2%. Daca ai curiozitatea sa vii aici cateva duminici la rand, de fiecare data vei vedea acelasi preot, dar vei auzi jumatate din slujba in finlandeza, iar pe cealalta intr-o alta limba: engleza, rusa, suedeza sau romana.

Preotul se numeste Heikki Huttunen si este finlandez, dar a ales sa-si arate respectul fata de enoriasii sai vorbindu-le pe limba lor. Chiar daca nu intelege toate cuvintele, a invatat sa citeasca, inclusiv in romana. „De fiecare data tin cele mai importante parti ale slujbei in limba credinciosilor”, explica parintele Heikki. Cele cinci-sase familii de romani din parohie i-au devenit apropiate, iar unii dintre enoriasi chiar il tutuiesc.

Legaturile sale cu Romania pornesc din copilaria pe care a petrecut-o in America de Sud: „Familia mea a trait o perioada de timp in Brazilia si, printre prietenii lor, se afla si o familie de romani. Acesta a fost primul contact cu poporul roman”.

„Nu voiau preot roman de frica sa nu fie agent al Securitatii”

Dupa ce a devenit preot, s-a „ciocnit” iarasi de comunitatea romana, dar de data aceasta la Geneva: „Cand eram un preot tanar in Elvetia, am lucrat cu Consiliul Mondial al Bisericilor, incepand din 1985 pana in 1989 si astfel in Biserica Ortodoxa eram multi parohi romani, care venisera in Elvetia ca refugiati. In acel oras erau trei parohii romane, dar din cauza partidului si a Securitatii, romanilor nu le era usor sa se apropie unii de altii. Cea mai mare parohie romana nu avea preot si era greu de gasit unul, pentru ca refugiatii romani nu doreau pe cineva de la Bucuresti. Le era teama ca ar putea sa fie agent al Securitatii”, povesteste parintele Heikki. Precizeaza insa ca nu le-a devenit „preot stabil” romanilor din Geneva.

„Le-am tinut slujbele de Paste de doua ori. Tineam slujba in franceza, pentru ca nu stiam romaneste atunci. Un preot roman m-a invatat sa citesc romaneste”. Desi se descurca sa poarte o conversatie in romaneste, spune hotarat ca nu stapaneste limba: „E usor de citit, pentru ca seamana cu limba franceza”.

Pretul lumanarilor – cat te lasa inima

Heikki Huttunen a fost o singura data in Romania, anul trecut, dar spune ca a plecat incantat de tara noastra. Recunoaste insa ca are tendinta sa vada mai mereu partea buna a lucrurilor: „Am fost la o intalnire la Manastirea Brancoveanu, din Transilvania. Mi-a placut foarte mult. Am stat 24 de ore in Bucuresti si am mers cu masina pana la Brancoveanu, care este langa Sibiu. Multa lume spune ca Bucurestiul nu e un oras frumos, pentru ca a fost schimbat de Ceausescu, dar mie mi-a placut. Stiu ca au fost demolate biserici de comunisti, dar, in afara de aceasta parte trista, mie mi-a amintit de orasele din sudul Europei, ceva intre stilul latin si cel francez. Poate cele mai frumoase cladiri sunt bisericile vechi din centru”.

Din cultura noastra ii este familiara opera Parintelui Staniloaie: „L-am citit si am ramas uimit de suferinta si de profunzimea lui”. Spune ca romanii fac o figura aparte printre ceilalti emigranti din Finlanda: „Nu au problemele celorlalti emigranti ortodocsi: pentru ei e firesc sa primeasca alti ortodocsi, indiferent daca sunt pe stilul lor sau pe cel vechi. Pentru rusi sau greci este greu sa-i accepte pe cei care nu sunt la fel ca ei”.

Accepta fara problema sa vorbeasca despre sursele de finantare ale bisericii sale: in Finlanda, datorita faptului ca Biserica Ortodoxa face parte din cele doua biserici traditionale, desi este foarte mica (1,2%), are statut oficial, si cetatenii platesc o „taxa pentru biserica” in valoare de 1% din salariu, in functie de confesiunea din care fac parte. „La asta se adauga, fireste, si donatii”, spune preotul.

La cativa metri de el, pe o masuta, sta dovada ca enoriasii sai sunt doritori sa-si ajute biserica – o stiva de lumanari, fara nicio eticheta cu pretul, dar cu un cosulet langa ele, in care se afla un cartonas pe care scrie: „Plata pentru lumanari. Multumim!”.