De la început, guvernul Cioloș a cedat prea ușor presiunilor populiste venite dinspre Parlament.
Nu cred că creșterea economică „record” de 6% este cea mai bună știre din ultima vreme. Ea se bazează pe consum, un consum care a dus la o creștere puternică a importurilor. Consumul a crescut cu 18% (24,1% la tutun și alcool), deficitul comercial s-a majorat cu 35%, în timp ce productivitatea a scăzut cu 1,7%. Într-o oarecare măsură, ceea ce se întâmplă acum s-a petrecut și în 2008, pe vremea lui Tăriceanu. Lipsește doar o criză economică mondială.
Din păcate, nu a fost doar atât. Acest Executiv a promis o lege unitară a salarizării, dar a abandonat proiectul. Cel mai probabil, motivul principal a fost că s-ar fi ajuns la o scădere a indemnizației președintelui Iohannis, care, exact acum un an, a beneficiat de o ordonanță – semnată de premierul interimar Gabriel Oprea – prin care veniturile sale salariale au crescut cu aproape 350%. În locul legii salarizării unice, Executivul a recurs la obișnuitele majorări punctuale, inclusiv o spectaculoasă creștere cu 40% a salariilor din ministerul Economiei. În primele șase luni, cheltuielile salariale din sectorul bugetar au crescut cu peste 10%. La sfârșitul lunii august vom vedea efectele ultimelor majorări decise chiar de acest guvern. La rectificarea de buget, s-a luat în calcul o creștere a cheltuielilor de personal cu 1,36 miliarde de lei.
Guvernul Cioloș este constant atacat de Dragnea, Ponta și PSD și, din acest motiv, o bună parte a presei se autocenzurează și evită să discute despre politicile acestui Executiv. Realitatea este că și miniștrii tehnocrați pot promova soluții populiste. Dincolo de majorările salariale, aceștia nu numai că au tolerat avalanșa de reglementări în domeniul pensiilor speciale – cu o unică excepție, cea a pensiilor pentru primari – dar ministerul Apărării are în pregătire o lege care ar extinde numărul beneficiarilor acestui tip de privilegii. Nu pot să uit atitudinea de analist pasiv, care nu are nici o răspundere, pe care a avut-o ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru față de pensiile speciale: „Ceea ce va trebui făcut, dar nu cred că acest Guvern își va asuma, e să se revină la un sistem de pensii unitar, pentru că nu vom avea resurse dacă sistemul se va împarți în pensii speciale”. Este exact ceea ce spune și președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru: „Din ce în ce mai multe categorii sociale sunt tratate special, existând pensii speciale pentru militari, parlamentari, ceea ce înseamnă că nu mai există contribuţii. (…) Nu mi se pare corect să nu contribui cu nimic şi să ai pensie mare (…) Dacă aş fi fost ministru de finanţe nu aş fi acceptat acele măsuri care conduc la un deficit mai mare, crescând cheltuielile sociale”. Președintele Consiliului Fiscal cred că pune degetul pe rană: ministrul de Finanțe ar fi trebuit să se opună. Dar răspunderea politică nu este a Ancăi Dragu, ci a premierului Cioloș.
Dacă guvernul Cioloș chiar vrea să facă schimbări, nu doar să plaseze postări patetice pe Facebook, mai are patru luni să demonstreze ceva. Acum, după ce Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu au anunțat că nu mai depun moțiune de cenzură, este clar că PSD nu va avea curaj să dea jos acest Executiv. Cioloș nu poate să mai susțină că se teme că Legislativul îi va tăia aripioarele. În plus, premierul a trecut de mult de etapa în care se jena să folosească instrumentul ordonanțelor de urgență. S-au emis astfel de reglementări în tot felul de domenii, de la schimbarea Codului Penal la majorarea, pe șest, a salariilor din ministerul Economiei. Atunci când domnul ministru Costin Borc a vrut să-și fidelizeze funcționarii din subordine și să le dea niște bani în plus, s-a recurs la acest tip de legiferare, așa că nu prea înțeleg ezitările sfioase atunci când chiar este nevoie de schimbări urgente.
Mai sunt patru luni de guvernare tehnocrată. Dacă Dacian Cioloș vrea să repete figura făcută de Theodor Stolojan între 1991 și 1992 – imagine bună, de tehnician, dar, la o analiză în profunzime, se vede că a fost controlat politic de Ion Iliescu – va reuși. De altfel, în 1996, l-am văzut pe Stolojan susținându-l deschis, în campanie, pe Iliescu. Sper că Dacian Cioloș își propune mai mult decât să ajute la realegerea, în 2019, a lui Klaus Iohannis
Recomandările noastre
