În 1978, la un an și jumătate după Jocurile Olimpice de la Montreal, compania americană Caramma Productions din Elmwood, statul Connecticut, s-a adresat Federației Române de Gimnastică solicitând dreptul de a produce și de a comercializa păpușa Nadia Comăneci.

După evoluția senzațională de la JO Montreal ’76, popularitatea româncei atinsese cote incredibile. Era, fără doar și poate, cea mai cunoscută și îndrăgită sportivă a planetei. Nadia reprezenta un simbol al succesului, al ambiției, al capacității omului de a-și depăși limitele.

Notele de 10 obținute în concursul olimpic de gimnastică de la Montreal, evoluțiile nemaivăzute, inocența sa, cuceriseră întreaga planetă. În acest context, firma Caramma Inc și-a propus să producă păpușa Nadia Comăneci.

Americanii bat palma cu FR Gimnastică

În acest scop, la 16 martie 1978, Caramma Inc. a încheiat un contract cu Federația Română de Gimnastică, semnat pentru partea americană de Claudio Caramma, iar pentru partea română de secretarul general de atunci, Nicolae Vieru, și de șeful Comisiei Economice, Aurel Stoian. Documentul, obținut din arhivele Consiliului pentru Studiul Arhivelor Securității Statului, prevedea drepturile și obligațiile celor două părți. 

Astfel, Federația se obliga să cedeze „în exclusivitate și pentru totdeauna, toate drepturile de fabricare, distribuire și publicitate a păpușii Nadia Comăneci și a accesoriilor sale”.

Caramma Inc. căpăta totodată dreptul „unic și exclusiv de a tipări, difuza și vinde în SUA o carte poștală cu fotografia și numele Nadiei Comăneci”. Federația dădea asigurări că „este unicul proprietar al tuturor drepturilor în vederea punerii pe piață a unei păpuși Nadia Comăneci și are dreptul și autoritatea deplină și unică să transmită drepturile garantate prin prezentul document”. Americanilor li se îngăduia să insereze pe cutiile păpușilor Nadia tricolorul românesc precum și un text publicitar.

În schimbul acestor drepturi, Caramma urma să achite 120.000 de $, 3 % din vânzarea fiecărei păpuși și 2 % din vânzarea fiecărui accesoriu al păpușii. Contractul menționa că „firma nu va acorda nici o sumă de bani sportivei Nadia Comăneci”, ci va face plăți la fiecare 6 luni numai către Federația de Gimnastică. Partea română mai trebuia să pună la dispoziția companiei americane un extras de film cu exercițiile Nadiei de la JO Montreal 1976 și o fotografie cu autograful său.

Contractul ajunge la gunoi

Deși contractual fusese agreat de ambele părți, nu a fost pus niciodată în aplicare. Ca în orice dictatură comunistă, nu se putea face nimic fără aprobare de la cel mai înalt nivel, astfel că hotărârea finală i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, care a respins înțelegerea fără nici o explicație. În august 2016, cu nici o lună înainte de a muri, Nicolae Vieru, fost președinte al FR Gimnastică, comenta decizia lui Nicolae Ceaușescu:

„În situații de genul acesta, care implicau imaginea României, Ceaușescu era cel care avea ultimul cuvânt. Din câte îmi aduc aminte contractul nostru a ajuns la gunoi fără să primim vreo explicație oficială.

Sigur, Ceaușescu nu justifica față de nimeni deciziile pe care le lua, dar pentru mine e clar că el s-a opus pentru că începuse să-și simtă amenințată imaginea. Nu concepea ca altcineva să fie mai popular decât el și Elena, ori popularitatea Nadiei în țară și în străinatate întrecuse în acea perioadă orice imaginație. Pur și simplu îl deranja ideea că Nadia putea fi mai importantă și mai populară decât el”.

Lansată într-un anonimat total

Având în vedere felul în care s-au desfășurat lucrurile, afirmația lui Nicolae Vieru potrivit căreia Nicolae Ceaușescu începuse să fie deranjat de popularitatea Nadiei stă în picioare. Păpușa Nadia a fost fabricată și lansată după JO de la Montreal, undeva în intervalul 1977-1979.

Cum întotdeauna reclama a fost sufletul comerțului, logic ar fi fost ca păpușa Nadia să fie lansată cu tam-tam, să aibă loc o festivitate cu participarea Nadiei și a reprezentanților FR Gimnastică. Lucrurile au stat însă exact pe dos. Păpușa a fost scoasă pe piață de fabrica Arădeanca într-un anonimat total. Păpușa Nadia, care ar fi putut aduce venituri deosebite în acea perioadă, datorită popularității uriașe a sportivei, a fost introdusă în magazine doar în baza contractărilor obișnuite făcute de ministerul de resort.

Chestionată pe acest subiect, Nadia s-a arătat uimită: „Nu am auzit despre așa ceva, nu cunosc nici un detaliu. Tot ce știu este că păpuși Nadia s-au făcut în România, ultima chiar în urma cu câțiva ani prin Fundația Nadia Comăneci. Prima păpușa Nadia a apărut pe piață pur și simplu, fără a se organiza vreo lansare” își amintește Nadia, completată de masa sa, Ștefania Comăneci : „Nici eu nu îmi amintesc să fi participat la vreo lansare, la vreo ceremonie… Dacă îmi aduc bine aminte, noi am primit păpușa într-un colet, prin poștă, la Onești”.

O trecere în revistă a presei vremii îi dă dreptate lui Nicolae Vieru. În ziarele din perioada respectivă nu se găsește nici măcar un rând despre lansarea păpușii Nadia. Nici măcar Flacăra Roșie, cotidianul PCR Arad, care publica frecvent informații despre fabrica de păpuși Arădeanca, nu pomenește ceva despre păpușa Nadia.

În mai 1978 aflăm din ziarul arădean că papușile „Luela, Roxana, Aura și Victoria se pregătesc pentru lungi călătorii peste hotare”, adică urmau să plece la export. Despre Nadia însă, nimic.

Anul lansării, un mister

În ziua de astăzi nimeni nu poate spune exact când a fost scoasă pe piață prima păpușă Nadia. Dacă acest lucru s-a petrecut după martie 1978, când a fost semnat contractul dintre americani și FR Gimnastică, atunci e foarte posibil ca odată cu respingerea documentului, din orgoliu, să fi fost preluată și ideea de a fabrica o păpușă Nadia. 

Mai există și varianta ca și românii și americanii să fi avut aceeași idee, aproximativ în același timp. Oricum, din felul în care statul român a reacționat și în alte situații în care a fost implicată imaginea Nadiei, un lucru este limpede: Nicolae Ceaușescu chiar era deranjat de nivelul uriaș al popularității Nadiei.

Foarte probabil, în cazul păpușii s-a dat un accept cu condiția să nu se facă valuri prea mari. Nici Elena Șiclovan, director al fabricii Arădeanca în perioada respectivă, nu poate preciza exact anul apariției păpușii, însă are o teorie personală cu privire la ideea fabricării acesteia: „Inițiativa de a face o păpușă Nadia a aparținut fabricii Arădeanca. Eram toți foarte entuziasmați.

A fost strict o treabă a colectivului, nu vreau să individualizez pe cineva. Omologarea produsului se făcea de către reprezentanți ai diferitelor ministere și apoi ieșea pe piață. Nu pot însă să vă spun în ce an s-a întâmplat asta, nu mai rețin exact. În orice caz, în perioada aceea vindeam în total cam un million și jumătate de păpuși de toate tipurile și de figurine pe an. Exportam și în țări precum Anglia, RFG, Grecia”.

FOTO: Montreal 1976. Primul 10 din istoria gimnasticii

Cea mai cunoscută româncă, invidiată crunt de cel mai iubit fi u al poporului

În cartea sa „Călătorie în lumea gimnasticii”, Nicolae Vieru menționează și alte situații în care Nicolae Ceaușescu a refuzat propuneri de afaceri privind imaginea Nadiei Comăneci : „La sfârșitul lui 1976, televiziunea NBC a invitat-o la New York pentru o emisiune specială, dar în ultima clipă conducerea partidului a anulat deplasarea.

La federație soseau din toată lumea invitații pentru Nadia, s-au adunat zeci de saci plini de scrisori adresate ei, prin care i se solicitau autografe, fotografii, și primea tot felul de mici cadouri și declarații de admirație. O televiziune americană a vrut să facă un film în care Nadia urma să interpreteze o eroină din povești, dar nu s-a aprobat nici acest lucru. 

5% dintr-un restaurant american

Generalul-maior Aron Bordea de la Direcția I a Securității, nota într-un raport că „urmare a popularității de care se bucură, pe adresa Nadiei Comăneci se expediază frecvent scrisori de către diferiți tineri din străinătate în care i se fac propuneri de căsătorie. La sfârșitul lunii ianuarie 1981 a luat de la CNEFS circa 3.000 de asemenea scrisori, afirmând că le va păstra pentru a le lectura când va fi la pensie. Nu a exprimat niciodată intenții de a se căsători cu cetățeni străini”.

În iulie 1978, Securitatea adăuga la dosarul Nadia o scrisoare trimisă de un român din SUA pe adresa FR Gimnastică. Respectivul afirma că deține în Detroit restaurantul „The best in home cooking” și cerea permisiunea de a adăuga la numele cârciumii și numele Nadiei Comăneci, oferind 5% din venitul brut.

Captivă în paradisul comunist

La începutul lui 1977, Ion Țiriac a venit la București cu o echipă de la NBC și a propus un contract de un million de $ pentru ca Nadia să susțină în SUA zece demonstrații de gimnastică, însă a fost, la rândul său, refuzat”, scrie Vieru în „Călătorie în lumea gimnasticii”.

Totuși, în octombrie 1977, Ceaușescu i-a permis Nadiei, ca împreună cu echipa feminină de gimnastică a României, să ia parte la un turneu demonstrativ în SUA. Același Nicolae Vieru precizează că statul român a încasat 100.000 de $ din această acțiune, cu 900.000 mai puțin față de suma oferită de Țiriac cu câteva luni înainte.

Singura explicație plauzibilă a acestor decizii aparent contradictorii luate de Ceaușescu ar fi aceea că pentru turneul din octombrie a primit garanții că guvernul american nu va acorda azil politic Nadiei și nici unei alte sportive care ar fi dorit să rămână în SUA, ceea ce probabil oamenii aduși de Țiriac nu putuseră oferi.

Regimul de la București era deosebit de îndârjit contra celor care voiau să părăsească paradisul comunist, astfel că toți cetățenii care aveau rude în străinătate sau care călătoreau in afara țării, așa cum erau sportivii, erau supravegheați si cercetați temeinic de Securitate.

Întâlnire regală

Un alt moment important trecut sub tăcere a fost vizita familiei regale a Belgiei în România. Regele Baudouin și regina Fabiola au venit la București, într- o vizită oficială, în octombrie 1976. După întâlnirea cu Nicolae Ceaușescu, regele și regina au vizitat mănăstirile din Moldova, iar la întoarcere au cerut în mod expres să o cunoască pe Nadia. Întâlnirea s-a produs la Bacău pe 14 octombrie 1976.

Presa centrală nu a scris nici măcar o virgulă despre întâlnire, deși, în orice context, aceasta era o știre de primă pagină. Doar cotidianul arădean Flacăra Roșie a consemnat că în Bacău, „un popas la liceul cu specific sportiv din orașul chimiștilor a prilejuit o emoționantă întâlnire cu câteva reprezentante ale echipei olimpice de gimnastică a României printre care Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu”.

La Olimpiadă, cu securistul după ea

După 1981, an în care antrenorii Martha și Bella Karoly au rămas în Statele Unite cu prilejul unui nou turneu demonstrativ, supravegherea Nadiei s-a înăsprit. Până în decembrie 1989 când a fugit din țară, a mai ieșit o singură dată din lagărul socialist. S-a întâmplat în 1984 când, după demersuri peste demersuri făcute de Comitetul Internațional Olimpic, Nicolae Ceaușescu i-a permis să meargă la JO de la Los Angeles, ca invitat de onoare, fiind însă însoțită permanent de un ofițer de securitate.

● În 2009, Fundația Nadia Comăneci a scos pe piață o nouă păpușă Nadia ca parte a programului „10 pentru gimnastică”. Păpușa măsoară 57 de cm și este îmbrăcată cu un trening al naționalei României. Pe internet, prima păpușă Nadia, cea fabricată în anii ’70, se vinde și cu 500 de euro.