O viziune contestată de psihologul și criminologul Jean Pierre Bouchard, care consideră că, în această etapă, pista maladiei mintale nu trebuie exclusă: „Delirul persecuției este un mecanism foarte cunoscut. Persoanele paranoice, așa cum pare a fi cazul criminalului din Hanau, pot trece la fapte pentru a se răzbuna într-un mod simbolic sau real. Acest tip de persoană este complet capabilă să planifice o acțiune violentă. Bolnavii mintal sunt hrăniți, frământați de ceea ce îi înconjoară, astfel încât o ideologie politică afirmată nu discreditează pista maladiei, mai ales când ea este delirantă”.

În timp ce Germania și-a consolidat mecanismele legislative și de securitate în ultimele luni pentru a monitoriza conținutul de ură de pe Internet, atacul de la Hanau evidențiază încă o dată dificultatea de a combate acești teroriști aparent singulari. Porecliți „lupi singuratici”, ei scapă supravegherii și uneori nu au legături cu rețelele teroriste.

Dar acest modus operandi poate corespunde unui caz de boală mintală?

„De cele mai multe ori, persoanele bolnav mintal care iau măsuri o fac singure, este o schemă clasică”, explică Jean Pierre Bouchard. „Faptul că suspectul nu a avut niciodată de-a face cu justiția și că nu a părut să aibă un apetit special pentru violență sunt elemente care ridică întrebări”.

În Franța, mai multe cazuri recente au stârnit dezbateri de acest tip. Atacul cu cuțitul la sediul prefecturii poliției din Paris, la 3 octombrie 2019, a fost tratat pentru prima dată ca un caz de terorism. Dar parchetul a renunțat la pista teroristă.

În cele din urmă, „delirul mistic și suicidar” al funcționarului în cauză a fost reținut pentru a-i explica acțiunile.

Pentru atacul la moscheea din Bayonne din 28 octombrie 2019, motivația ideologică va fi exclusă din cauza alterării cel puțin parțială a discernământului suspectului.

Problema psihologică nu poate fi exclusă din start în cazurile de terorism, consideră specialiștii.

Cu toate acestea, trebuie să fie tratată cu precauție, potrivit lui Nathalie Goulet, senator centrist care a prezidat comisia de anchetă privind lupta împotriva jihadismului.

„Societatea tinde să considere că teroriștii sunt niște dezechilibrați pentru a evita să se confrunte cu problemele reale. Dar aspectul psihologic poate fi reținut doar dacă există un set de aspecte concordante colectate în timpul anchetei, analiza datelor cu caracter personal etc. Este apoi sarcina unor experți în psihiatrie să stabilească dacă atacatorul era pe deplin conștient de fapta sa”, a declarat Goulet.

Anul trecut, o adevărată polemică a izbucnit în Franța după ce ministrul de Interne a cerut mobilizarea spitalelor psihiatrice și a psihiatrilor „pentru a identifica profilurile celor ce pot trece la un act terorist”, invocând o estimare potrivit căreia „aproape o treime” din persoanele semnalate pentru radicalizare „prezintă tulburări psihologice”.

„Este clar că secretul medical este ceva sacru dar, în același timp, trebuie găsit un mijloc pentru ca un anumit număr de indivizi, care efectiv suferă de tulburări grave, să fie împiedicați să comită atentate”, a avansat ministrul Gerard Collomb.