Evenimentul Zilei > Social > Găești, capitala internațională a naiului, va avea un muzeu „Gheorghe Zamfir”
Găești, capitala internațională a naiului, va avea un muzeu „Gheorghe Zamfir”

Găești, capitala internațională a naiului, va avea un muzeu „Gheorghe Zamfir”

Festivalul Internațional de Nai „Gheorghe Zamfir” se desfășoară până duminică. Cel mai mare naist al tuturor timpurilor, cel care a făcut să curgă lacrimi de bucurie sau de înfiorare pe toate meridianele lumii, Gheorghe Zamfir, a susținut ieri un recital, în deschiderea festivalului.

La Găești e bucurie mare. Este cel mai important eveniment cultural al anului – Festivalul Internațional de Nai „Gheorghe Zamfir”. Orașul tot e pavoazat cu afișe și bannere care anunță că, timp de patru zile, micul orășel dâmbovițean este capitala internațională a naiului, așa cum îi place maestrului Zamfir să spună.

Lumea bună a orașului, invitați de seamă din județ și din țară, ba chiar și de peste hotare, toți au venit, ieri, la conacul Olănescu, pentru a-l asculta înaintea publicului larg, pe cel care, prin harul său, a pus România și acest orășel pe harta lumii. Îmbrăcați în ținute de gală, cu buchete de flori în brațe, emoționați, spectatorii s-au așezat în salonul conacului.  Maestrul este la fel de emoționat. Poate chiar mai mult, pentru că aici  nu cântă în fața unui public „oarecare”, străin, de pe alte meleaguri, aici cântă în fața celor care l-au văzut crescând ( cei care mai sunt), l-au văzut copil, pasionat de muzică, un pic „ciudat”, cu trăiri pe care, atunci, nu prea le înțelegea nici dânsul. Aici, la Găești, cântă în fața celor care îl privesc ca pe un  zeu al muzicii, îl respectă și îl iubesc, pentru că este al lor. Este al lor mai mult decât al celor din Paris, al celor din New York, din Viena… Acolo, în marile orașe, în sălile de concerte sau în catedrale, Gheorghe Zamfir a ajuns cu tălpile încălțărilor aurite deja de marile succese. Aici, la Găești, poate a umblat și desculț, prin colbul aurit doar de apusul soarelui.   

Amintiri  

Ca de fiecare dată, la deschiderea festivalului, maestrul povestește câte ceva: ori despre copilăria sa, ori despre nenumăratele turnee pe care le-a susținut în străinătate sau pentru românii din Diaspora.  

„Iată că a venit momentul, orașul în care m-am născut acum 75 de ani (…), unde mi-am petrecut copilăria, între mirajul de la arsura dealurilor, a verdeții, între cântecul cucilor și al păsărilor și râul Argeș, care curge la câțiva kilometri. M-am lăsat impresionat de toată mișcarea aceasta și toată vâltoarea pe care natura în cele patru anotimpuri o varsă peste noi”. Publicul tace și ascultă, maestrul, emoționat, stă în picioare și privește peste capetele tuturor, privește la timpurile de demult, când, copil fiind, a avut șansa să-l întâlnească pe un alt mare naist. „Mi-am adunat speranțele, trăirile, bucuriile și durerile și am plecat cu ele într-o traistă, cu patru naiuri pe care Fănică Luca mi le-a dat în 1955, când am insistat pe lângă mama mea și tatăl meu să mă lase să mă duc să învăț muzică, pentru că fără muzică nu pot să trăiesc”. Fănică Luca a fost un mare naist, a avut spectacole la Paris, a ajuns și el la New York, la expoziția Universală, și el a avut multă lume la picioare. Dar elevul său a dus povestea naiului mai departe și pe alte culmi.

De la elevul lui Fănică Luca la dirijorul cel mai important din țară

„În 1955, l-am întâlnit pe marele Fănică Luca, care nu era un om învățat, nu știa note muzicale, nu știa solfegii, nu știa să scrie și chiar în perioada aceea a învățat să scrie ca să poată pune notele în catalog. Am fost 11 elevi la înscriere și singurul care a absolvit și liceul, cultura generală, și școala de muzică în același timp am fost eu. Deci, în 1961, cu Bacalaureatul și școala specială de muzică de 12 ani am intrat la Conservator cu bursă de stat, pe vremea aceea era un lucru demn de ținut cont. Am parcurs încă cinci ani, după care au urmat doi ani de zile la dirijat de orchestră simfonică și în 1966 am ajuns dirijor al Ansamblului Ciorcârlia. La 25 de ani, să mă văd în fața a 350 de artiști, nu era lucru ușor (…). L-am părăsit după patru ani și am început periplul mondial”, a spus Gheorghe Zamfir, zâmbind amintirilor și succeselor. Știind, în același timp, că le face plăcere celor care îl ascultă, cu aceste mărturisiri. 

Orchestra Națională de Folclor

Maestrul Gheorghe Zamfir are un of sau un dor. „De 25 de ani mă zbat, cu toți miniștrii Culturii, cu tot statul românesc, cu tot Guvernul să facem o Orchestră Națională de Folclor. Am făcut-o de trei ori, am prezentat-o la Sala Palatului, la Parlament. Succes uluitor, toți plângeau (…), avem înregistrările. Ce s-a întâmplat cu această minunată orchestră de aproape 60 de inși? Am zis: păcat să nu avem ceva care să zguduie din nou omenirea, să devenim tăvălugul omenirii, cum a fost naiul, prin mine, timp de 60 de ani. Nu m-au ascultat. Nu au făcut-o, poate într-o zi o să o facă”', a mai spus Gheorghe Zamfir.

Poate o să fie această orchestră, dar sigur va fi, la Găești, un muzeu dedicat maestrului Gheorghe Zamfir. Șe știe unde va fi amplasat. Acum se așteaptă să fie aprobați niște „bani europeni” pentru ca acest vis al găeștenilor să devină realitate. Povești și amintiri sunt multe.

Esențe

Despre dragostea de țară, Gheorghe Zamfir ar putea vorbi ore în șir. Dar, decât să vorbească, a pregătit naiurile și, în mirarea încremenită a auditoriului, acompaniat de Orchestra Simfonică „Muntenia”', sub bagheta dirijorului Alexandru Ilie, a adus acolo duioșia Bucovinei, hotărârea Transilvaniei, sunetul codrului, parfumul florilor, cântecul păsărilor. Abia ascultându-l cum cântă, îți dai seama că lumea întreagă,pe acolo pe unde a trecut în 50 și ceva de ani de carieră, nu putea decât să rămână uimită: din naiul său, Gheorghe Zamfir  face să se reverse esențe. Muzică pură, iubire pură, patriotism curat, fără strigăte, fără bătăi cu pumnul în piept. Nu este o exagerare. Am simțit, ascultându-l pe maestrul Gheorghe Zamfir, că, atunci când avem îndoieli, ar trebui să-i ascultăm muzica și ne-am simți din nou rădăcinile și am prinde puteri.

 

 

Festivalul Internațional de Nai „Gheorghe Zamfir”

Sâmbătă este ziua dedicată muzicii din repertoriul pop-simfonic, interpretată de invitați ai lui Gheorghe Zamfir. Printre aceștia se numără profesorul Cornel Pană, naistul Costel Enache, Vlad Spătaru, renumita soprană Irina Baianț, Ana Cebotari, dar și celebrul Francesco Napoli. Artiștii vor fi acompaniați de Orchestra Simfonică „Muntenia”, dirijor Daniel Jinga.  Duminică este ziua muzicii folclorice, alături de orchestra „Lăutarii” din Chișinău, condusă de maestrul Nicolae Botgros. Vor urca pe scenă Vlad Spătaru, Vasile Iovu, Costel Pană, Rodica Anghelescu, Daniela Ghiță și Gheorghe Zamfir. Festivalul Internațional de Nai „Gheorghe Zamfir” este la ediția a III-a.

 

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.