Proiectul a fost dezvăluit, după cum informează site-ul NationalInterest.org de generalul James C. McConville, șeful Forțelor Terestre ale Armatei SUA. „Avem un concept numit Operațiune pe mai multe domenii, care e contribuția noastră, o contribuție la eforturile comune de luptă, de comandă și control pentru toate domeniile. Ceea ce vrem să facem este să ne reunim toți ca o echipă și să adoptăm câteva lucruri la care lucrăm și unele la care se lucrează pentru a asigura între noi o covergență”.

Altfel spus, McConville a explicat că dorește ca armata să se alăture și să se alinieze la efortul continuu al Forțelor Aeriene, explicând că o parte din tehnologia de transformare a serviciului lor poate aduce un mare avantaj tactic forțelor aeriene și invers.

Menționarea in acest proiect a rachetelor cu rază lungă de acțiune și relevanța lor pentru Forțele Aeriene este destul de semnificativă, deoarece armata testează deja arme de artilerie cu tunuri cu rază extinsă, capabile să ajungă la 70 km și o nouă rachetă Precision Strike care poate ataca de la 500 km. Distanțele mari pe care le permit aceste arme oferă forțelor terestre ale armatei noi oportunități tactice de a ataca și distruge apărările aeriene ale inamicului de pe uscat. Această nouă abilitate ajută Forțele Aeriene, în timp ce avioanele încearcă să se apropie de zonele ostile.

Programul denumit Joint All-Domain Command-and-Control (JADC2) al Forțelor Aeriene și conectivitatea cu mai multe servicii sunt citate în mod special într-un document recent, semnat de șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, generalul Charles Brown. Documentul său,„Schimbă sau pierde” solicită o mai mare conectivitate a luptelor aer-sol-mare, solicitând forțelor aeriene să accepte și să execute schimbările cheie necesare pentru a depăși rivalii majori ai Americii.

McConville și Brown au însă multe detalii de pus la punct, deoarece dezvoltatorii Senior Air Force se mișcă rapid și pentru a facilita programul de comandă și control al tuturor domeniilor comune, pentru a conecta mai bine senzorii și armele între servicii și pentru a reduce timpul de la „senzor la trăgător”. O parte din aceasta implică adaptarea Forțelor Aeriene la o tehnologie de comandă de luptă de nouă generație numită Advanced Battle Management System (ABMS). Un efort care are în vederea conectarea platformelor, armelor și senzorilor unele de altele, într-o gamă de „noduri întrețesute”. Conceptul este de a conecta sisteme fără pilot, senzori montați pe platformă, sisteme și baze de date IT, în timp real, cu viteză crescândă. Potrivit liderilor forțelor aeriene, acest tip de interoperabilitate este destinat să servească drept bază pentru contribuția forțelor aeriene la JADC2.

”Faptul că un avion F-35 poate comunica cu soldații de la sol și faptul că avem un sistem care va determina care este cel mai bun trăgător din mai mulți senzori va face forța comună mult mai capabilă”, consideră McConville, explicând, paradoxal, că această orientare a modernizării armatei, care include accelerarea atacului, este, de fapt, destinată prevenirii războiului.