Horatiu Potra a primit aproape opt milioane de dolari pe o perioadă de trei ani pentru a proteja interesele economice ale Partidului Comunist Chinez în Africa. Sumele au fost transferate într-o companie offshore înființată în Malta, care a desfășurat tranzacții între primăvara anului 2015 și primăvara anului 2018. În acea perioadă, Potra și brigada sa au asigurat protecția pentru mine, șantiere și avanposturi logistice din Sierra Leone, în cadrul unor contracte cu gigantul metalurgic chinez Shandong Steel, conform Captura.ro.

Horațiu Potra și firma sa de pază

Horațiu Potra a lucrat pentru Frank Timiș timp de trei ani, între 2012 și 2018, iar apoi încă trei ani pentru o mare corporație chineză. În această perioadă, a fost responsabil cu paza unor mine africane și a încasat milioane de dolari. La începutul carierei sale, în aprilie 2012,

Horațiu Potra ocupa funcția de director de securitate la African Minerals Limited (AML), o companie din Londra în jurul căreia Frank Timiș holdingul său minier care își desfășura activitatea în Africa de Vest.

Aceasta era perioada de apogeu a afacerilor lui Frank Timiș, care controla resursele naturale din Sierra Leone, iar grupul African Minerals era componenta corporativă principală a acestui aranjament, cu cifre financiare mari. 

Problemele din Sierra Leone

Sierra Leone, fostă colonie britanică, se află pe coasta africană, în apropierea oceanului Atlantic, având o suprafață de aproximativ o treime din cea a României. Țara este bogată în resurse minerale, cele mai cunoscute fiind diamantele, dar și aurul, fierul, rutilul și bauxita. În prezent, se exploatează și metale grele, precum litiu, esențiale pentru noile tehnologii.

Abundența țării a provocat instabilități politice și mari suferințe pentru populația locală. În sudul țării, minele de diamante au fost cauza unui război civil devastator, care a durat 11 ani (1991-2002) și a dus la moartea a peste 50.000 de persoane. Atrocitățile comise au dus la reglementarea internațională privind comerțul cu diamante (Kimberley Process Certification), având în vedere că traficul ilegal finanța organizații teroriste din Orientul Mijlociu și din nordul Africii.

După încheierea războiului, Sierra Leone a rămas marcată de corupție instituționalizată, care a afectat negativ afaceri legate de resursele minerale. În primul deceniu de pace, mineritul a reprezentat 80% din exporturile țării, jumătate din acest total fiind generat de comerțul cu diamante. Totuși, sărăcia a continuat să fie o problemă beneficiile acestei industrii fiind obținute doar de o elită politică restrânsă și de firmele miniere, care exploatau foarte mult resursele, dar salariile erau foarte mici.

Cum a pus mâna Timiș pe minele din Tonkolili

În 2004, Frank Timiș a preluat o afacere locală cu mai multe concesiuni diamantifere de la apropiați ai președintelui Ahmad Tejan Kabbah, câștigătorul războiului civil din Sierra Leone (decedat în 2014). Această tranzacție i-a oferit lui Timiș acces la zăcăminte valoroase din țară și i-a asigurat o alianță importantă în capitala Freetown.

Acțiunile grupului African Minerals, listate pe bursa alternativă din Londra (AIM), au înregistrat o creștere moderată până în 2010, când prețul acestora s-a triplat brusc. În acea perioadă, Timiș a anunțat descoperirea unui depozit enorm de magnetită în districtul Tonkolili, situat în centrul țării, care găzduiește a doua mină de fier ca mărime din Africa. Cantitatea totală de minereu era estimată la 11,9 miliarde de tone, iar perioada operațională la 60 de ani.

În august 2010, Frank Timiș a semnat cu guvernul din Sierra Leone un acord minier prin care a obținut dreptul de a exploata zăcămintele din Tonkolili, în schimbul unor redevențe minime. Perspectivele acestui proiect și contextul politic favorabil au creat oportunități pentru atragerea unor finanțări mari pe piața londoneză de capital și au deschis calea către mari furnizori de materii prime.

Astfel, Timiș s-a concentrat pe dezvoltarea minelor din Tonkolili și a mizat totul pe acest proiect, iar afacerea a devenit cu adevărat de succes atunci când a intrat în atenția corporațiilor chinezești, care erau în plină dezvoltare economică pe continentul african.

Țara a devenit un șantier

Primul pas al implicării Chinei în proiectul din Sierra Leone a fost făcut de China Railway Materials Commercial Corporation, companie controlată integral de guvernul chinez, care a achiziționat un pachet semnificativ de acțiuni ale African Minerals Limited (AML), reprezentând 12,3% din total.

Beijingul viza în mod special depozitele de fier, iar în septembrie 2011, Shandong Iron and Steel Group (SISG), un gigant metalurgic de stat, a cumpărat 25% din acțiunile companiei Tonkolili Iron Ore Ltd, subsidiara locală a AML, care gestiona exploatările din centrul țării.

„Parteneriatul nostru oferă acționarilor African Minerals o finanțare semnificativă pentru proiect, accelerând livrarea acestuia și oferă SISG o aprovizionare pe termen lung cu minereu de fier”, a declarat Frank Timiș la acea vreme.

Capitalizarea totală a acestui parteneriat, evaluată la 1,5 miliarde de dolari, a stimulat afacerea în Sierra Leone, inclusiv pe bursa alternativă din Londra. Această infuzie avea scopul de a dezvolta infrastructura necesară pentru transportul minereului din Tonkolili, printr-o cale ferată nouă până la portul din Port Loko, unde urmau să fie construite și instalațiile portuare.

Proiectul a fost pus în aplicare rapid, iar AML a devenit cel mai mare angajator din Sierra Leone, cu aproximativ 10.000 de angajați, conform presei locale. Implementarea sistemului integrat necesar pentru transportul minereului a transformat o mare parte din țară într-un șantier, iar expansiunea exploatărilor a dus la relocări ale populației indigene.

Incidentele sociale au fost inevitabile, dar influența politică a lui Frank Timiș în Sierra Leone era la apogeu în acea perioadă, fiind conectat la ambele mari partide politice ale țării (APC și SLPP).

Cum a rămas Frank Timiș fără afacere

În 2012, când Horațiu Potra a preluat managementul securității, grupul African Minerals Limited (AML) era deja într-o perioadă de expansiune. Acțiunile companiei atinseseră cele mai înalte valori de pe bursă, iar Frank Timiș figura în topul miliardarilor Forbes, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari. Era considerat cel mai bogat român în presa economică din România și își achiziționase două avioane de lux, Bombardier Challenger 604.

Minele din Tonkolili erau sprijinite financiar de chinezi, iar activitatea era în plină desfășurare. Locuitorii se raportau cu respect și teamă la desfășurarea de forțe. Mulți aveau rude sau prieteni care lucrau pentru companie, în mine sau la infrastructură, pe salarii lunare de până la 50 de dolari.

Cu acești bani, un localnic nu putea să-și permită decât să cumpere câteva produse din magazinele destinate expaților sau elitei, iar suma respectivă echivala cu prețul unei nopți de cazare într-un „guesthouse” decent pentru turiști.

Perioada de prosperitate a lui Frank Timiș a început să scadă odată cu epidemia de Ebola care a afectat grav țara și cu fluctuațiile prețului fierului extras din Tonkolili. Aceste factori au redus semnificativ capitalul de lucru al companiei, iar în decembrie 2014, afacerea a intrat în dificultate.

Partenerii chinezi l-au „executat” pe Timiș, încercând să recupereze o datorie de 170 de milioane de dolari pe care acesta nu a reușit să o plătească, iar pentru care garantase cu 75% din acțiunile subsidiarei din Tonkolili. Astfel, omul de afaceri a fost practic exclus din proiectul său principal, iar preluarea totală a avut loc formal în aprilie 2015.

Cu toate acestea, Horațiu Potra a rămas implicat. În următorii trei ani, el a încasat aproape opt milioane de dolari prin firma sa offshore din Malta pentru serviciile de securitate furnizate noilor proprietari ai proiectului din Sierra Leone.

Frank Timiș, un „cal troian” pentru China

Grupul Shandong Iron & Steel a continuat să exploateze resursele din Tonkolili până în 2019, când a fost înlocuit de corporația chineză Kingho Group. În această perioadă, Sierra Leone a devenit parte din sfera economică a Chinei, contractând mai multe împrumuturi de la băncile chineze.

Pentru Beijing, Frank Timiș a avut rolul unui „cal troian” în palatul prezidențial din Freetown, deschizând, prin intermediul său, accesul lui Horațiu Potra la contractele profitabile cu firmele de stat chineze.

Industria chineză, având capacități de producție imense, depinde într-o mare măsură de materiile prime pentru a susține fluxurile economice. Astfel, piețele africane au devenit obiective geopolitice strategice pentru partidul comunist chinez, care și-a consolidat influența în această regiune în ultimele două decenii.

În 2020, fabricile chineze consumau aproximativ o treime din totalul mineralelor și metalelor exportate din Africa, iar firmele de construcții chineze gestionau numeroase proiecte de infrastructură. Investițiile Beijingului în Africa au ajuns la aproximativ 155 de miliarde de dolari în 2024. De asemenea, China a devenit principalul creditor al Africii și a câștigat acces la resurse naturale vitale pentru dezvoltarea sa economică.

Ofensiva economică chineză, atent construită, a dus la crearea de monopoluri pe materii prime strategice și la dezvoltarea unor rețele internaționale de distribuție. Un exemplu este cobaltul, un metal esențial pentru industriile auto și militare, utilizat în producția de baterii electrice, aliaje aerospațiale, muniții inteligente și rafinarea petrolului.

Din cele mai mari zece mine de cobalt din lume, nouă se află în regiunea Katanga din Republica Democratică Congo (RDC), iar jumătate dintre acestea sunt exploatate de corporații chinezești. Aproape 80% din producția mondială de cobalt provine din această regiune, fiind transportată pe infrastructura construită de chinezi, prin Zambia și Tanzania, până la Oceanul Indian.

Guvernul din Kinshasa, același care beneficia de serviciile lui Horațiu Potra pentru a furniza instructori militari și mercenari în vederea combaterii milițiilor din estul țării, a prelungit recent acordul de concesiune a minelor de cobalt către companiile chineze. În acest context, stabilitatea Republicii Democrate Congo reprezintă un interes esențial pentru Beijing.

Ce rol avea Potra

Ca manager de securitate, Horațiu Potra deținea o poziție importantă în conglomeratul minier fondat de Frank Timiș. El avea responsabilități extinse în cadrul companiei și se ocupa de siguranța persoanelor, logisticii și transporturilor. La momentul angajării sale, Potra și-a mutat rezidența la Londra, pe Walton Street 61, o stradă boemă din stil victorian, care leagă districtul Chelsea de Westminster.

Locuința sa era la doar 10 minute distanță de locul său de muncă. În februarie 2013, reporterii Captura.ro au surprins imagini cu Potra la volanul unei limuzine, lângă intrarea în Stratton House, un centru de afaceri unde se aflau birourile AML, situat la intersecția cu bulevardul Piccadilly.

Pe lângă responsabilitățile de securitate, Potra era aproape constant alături de Frank Timiș. Fostul militar devenise o figură de încredere pentru patronul său, însoțindu-l pe Timiș în diverse activități, atât în cadrul afaceriilor, cât și la evenimente de familie. Un exemplu în acest sens este prezența lor împreună în România, în iunie 2012, la înmormântarea mamei lui Timiș, după un zbor cu un jet privat pe aeroportul din Baia Mare, eveniment care a avut loc la scurt timp după angajarea lui Potra.

Zborurile regulate între Marea Britanie și Africa de Vest, în special în Sierra Leone, erau parte din rutina profesională a lui Horațiu Potra, având în vedere că aceasta era baza de operațiuni a grupului African Minerals. Acesta se folosea de pașaportul său francez, conform datelor din sistemul poliției de frontieră.

Cum a câștigat mercenarul încrederea corporațiilor din China

Când nu îl însoțea pe Frank Timiș, care utiliza pașaportul australian, Horațiu Potra se ocupa cu însoțirea angajaților companiei, a contractorilor și a reprezentanților acționarilor, inclusiv a lui Yaowei Wang, fost manager al departamentului de import al consorțiului Shandong Steel, în diverse locații din Africa.

Principala provocare în Sierra Leone nu era doar asigurarea siguranței persoanelor, ci și protejarea centrelor logistice. Potra se confrunta cu lipsa infrastructurii de bază, drumurile neasfaltate și condițiile dificile din sezonul ploios. Jafurile constituiau o amenințare constantă, iar în aceste condiții, paza depozitelor și parcurilor de utilaje devenea o problemă majoră.

Soluția de securitate adoptată, ca să combată furturile din zonă, a fost crearea unor baze logistice mari, îngrădite și protejate corespunzător, unde rezervoarele de combustibil aveau un loc semnificativ, având în vedere consumul ridicat al companiei de motorină pentru generatoarele care alimentau echipamentele. Întrucât curentul electric era rar în zonele rurale din Sierra Leone, combustibilul devenea o resursă esențială pentru operarea activităților companiei.

Potra a adus în Sierra Leone o brigadă de români, dintre care unii au fost instruiți de el în Mediaș, și a format echipe mixte cu localnici în care avea încredere. Coordonarea acestor echipe, care păzeau avanposturile logistice și însoțeau transporturile companiei, reprezenta o parte semnificativă a activității sale.

Expertiza dobândită de Potra în Sierra Leone l-a făcut să fie considerat indispensabil de către corporațiile chineze, chiar și după ce Frank Timiș a fost eliminat din afacere. Astfel, mercenarul român a continuat să beneficieze de investiții financiare semnificative din partea companiilor chineze.

Cu cât era plătit mercenarul

Potra a primit plățile printr-o companie offshore din Malta, AO Futuro Ltd, care a fost înființată în octombrie 2014, în contextul în care Frank Timiș începuse deja să se confrunte cu declinul în Sierra Leone. Această entitate a fost activă pe întreaga perioadă în care Potra a lucrat pentru corporațiile chineze (aprilie 2015 - aprilie 2018). Conform documentelor din Malta, o româncă, asociată cu Potra în mai multe afaceri la Mediaș, a fost indicată ca interpusă și a gestionat contul offshore al entității, deschis la o bancă românească.

În proporție de 80%, fondurile au provenit de la corporația chineză Shandong Steel, prin intermediul celor două subsidiare ale sale din Sierra Leone preluate de la Frank Timiș (Tonkolili Iron Ore Ltd și African Railway and Port Services Ltd), care administrau minele de fier și magnetită și infrastructura de transport. Aproape 8 milioane de dolari au fost direcționați către Potra în această perioadă.

De asemenea, firmele lui Frank Timiș au efectuat plăți către Potra în cei trei ani în care acesta a colaborat mai ales cu chinezii, însă suma totală provenită din acestă sursă reprezenta aproximativ 20% din veniturile totale ale mercenarului.

Din plățile primite pe filiera malteză, peste 3,5 milioane de dolari au fost redistribuite de Potra către alte două firme offshore sau pe persoana sa fizică, în perioada 2015-2018.

Plățile au avut loc sub forma unui circuit

• retragerile de fonduri au început în luna iunie din 2015, pe eprsoană fizică. Horațiu Potra a scos din cont până la finalul acestui an 375.000 de dolari, iar alți 550.000 de dolari i-a trimis către compania lui din Sierra Leone (AO Futuro SL Ltd).
• Potra a mutat în total 1.098.500 de dolari din offshore-ul maltez în 2016, iar 360.000 $ au fost virați către firma lui din Sierra Leone. Acesta scotea banii pe persoană fizică, în tranșe rotunde de 10, 15, 25 sau 50.000 de dolari.
• în 2017, acesta a câștigat cea mai mare sumă: 1.488.000 de dolari. 673.000 de euro au fost scoși de Potra personal, iar 481.000 de dolari au ajuns în firma sa din Africa de Vest (AO Futuro SL Ltd). Restul de 334.000 de dolari a fost transferat spre altă companie, offshore a lui Potra din America Centrală (Ralf Role Panama).
• acest circuit a continuat până în aprilie 2018, iar Horațiu a redistribuit în total 472.000 de dolari, din care 247.000 $ pe persoană fizică, în timp ce 178.000 $ au fost virați către firma lui din Sierra și încă 47.000 $ trimiși în cea din Panama.

Declarațiile lui Potra despre aceste tranzacții

Reporterii Captura.ro l-au întrebat despre operațiunile financiare derulate prin intermediul entității din Malta, alegerea metodei respective și despre plata taxelor pentru cele 3,5 milioane de dolari redistribuite.

„Care-i problema ta că am câștigat bani în străinătate și i-am cheltuit în România?! Mai bine te-ai interesa cine fură și trimite afară din țară banii poporului, bani din care probabil sunteți plătiți și voi, ăștia cu presa anti-românească! Mersi!”, a declarat Potra. 

Potra a menționat și că tranzacțiile sale implică firmele sale din Panama și Sierra Leone, către care a transferat sistematic bani primiți de la chinezi. Totuși, el a subliniat că acest circuit a implicat doar bănci din România, aspect care, în opinia sa, ar face ca tranzacțiile să nu aibă o importanță semnificativă.

„Banii au fost trimiși în conturile firmelor deschise în România. Deci banii au rămas în România, nu au plecat nicăieri afară. Una e să aduci bani în țară, alta e să-i furi și să-i trimiți afară în offshore. Tu știi bine că eu n-am câștigat niciun ban în România (…) dar acum ai ordine de sus să mă pui în lumina proastă a reflectoarelor, bineînțeles cu altă țintă, că nu eu sunt neapărat vizat”, a continuat acesta.

Până la acest moment, omul de afaceri Frank Timiș și consorțiul chinez Shandong Steel nu au răspuns întrebărilor puse de reporterii Captura.ro.

Femeia după care Potra s-a ascuns

Persoana care a administrat compania offshore din Malta, unde Horațiu Potra primea banii de la chinezi, este Maria Tătar, o femeie de afaceri din Mediaș. Aceasta deține proprietăți în indiviziune cu Potra și a avut o relație de încredere pe mai mulți ani, colaborând în investiții imobiliare.

De obicei, Maria Tătar se ocupa de gestionarea socotelilor comune și îl reprezenta pe Potra în diverse tranzacții. A fost împuternicită să gestioneze conturile personale ale acestuia și i-a oferit mai multe semnături în alb, o metodă prin care beneficiarii ascunși ai unei afaceri controlează interpușii.

Maria Tătar a refuzat să ofere declarații pentru presă, explicând: „Am închis de curând firma din Malta și a trebuit sa achit mulți bani fiscului de acolo. Eu apăream, eu răspundeam! A fost o tâmpenie și nu mai vreau sa știu nimic, nu am ce comenta pe acest subiect (…) Da, orașul e mic, îl cunosc pe Potra de mult”.

Totuși, Tătar a depus mărturii la poliție după ce colaborarea cu Potra s-a deteriorat. Cei doi se află acum într-un conflict juridic, în cadrul căruia își revendică sume de bani din afacerea desfășurată pe filiera africană.

Când au apărut neînșelegerile dintre cei doi

Neînțelegerile dintre Horațiu Potra și Maria Tătar au început să apară în vara anului 2020, iar în anul următor, cei doi au început să își depună reciproc plângeri penale. Conflictul între aceștia este un incident de acum patru ani, care a dus la percheziții la locuința lui Potra, după ce acesta l-a amenințat cu răpirea pe directorul Romgaz din acea perioadă, Adrian Volintiru.

Maria Tătar ar fi avut cunoștință despre locul unde Potra își ascundea armele în Mediaș, conform unei înregistrări în care Potra o acuza pe femeie că l-ar fi denunțat la poliție. Discuția a fost înregistrată de Potra și a fost depusă ca probă în cadrul dosarelor litigioase dintre cei doi.

Potra susține că Maria Tătar îi datorează bani în urma unui contract de împrumut semnat în 2018, însă Tătar contestă autenticitatea documentului, acuzându-l pe Potra ca a falsificat acest document. După o serie de expertize, speța a fost clasată de procurorii sibieni în toamna anului trecut.

„Tot ce am avut de spus, am declarat la procuratură. Sunt niște documente fictive. Tribunalul e singurul loc de unde aștept dreptate”, a răspuns aceasta, când a fost confruntată cu informațiile din dosar.

Palatul PCR din Cișmigiu, cea mai de preț valoare a lui Potra

În vara anului trecut, Horațiu Potra a achiziționat o clădire situată pe strada Ionel Perlea din București, care a găzduit în trecut Palatul Comitetului Raional al PMR (Partidul Muncitoresc Român) și, ulterior, al PCR (Partidul Comunist Român). Proprietatea este amplasată lângă Parcul Cișmigiu și cuprinde un teren de 722 de mp și o clădire cu o suprafață de 292 de mp, având etaj și mansardă, cu o arhitectură neoclasică.

Conform documentelor funciare, Potra mai are de achitat o ipotecă de aproximativ 1,2 milioane de dolari fostului proprietar al imobilului. Achiziția din centrul Bucureștiului nu se regăsește în lista de 78 de terenuri și 29 de imobile din declarația de avere depusă de Potra câteva luni mai târziu, în calitatea sa de consilier local al orașului Mediaș.

Mercenarul deține, de asemenea, zeci de hectare de pădure în județul Cluj, terenuri agricole în județele Sibiu și Mureș, și mai multe terenuri intravilane și imobile în Mediaș (unul în coproprietate cu Maria Tătar). În plus, are o casă în București, alături de Ana Maria Nedelcu.

Printre bunurile sale, Potra are și două mașini de lux și 15 kg de aur, estimate la aproximativ 6 milioane de lei. În conturile bancare, a declarat sume semnificative în euro, dolari și lei.

Cine este mercenarul Potra

Horațiu Potra, în vârstă de 55 de ani, și-a început cariera militară în trupele de Securitate, la o unitate din Câmpina specializată în transmisiuni (UM 0865). După Revoluție, în 1992, s-a înrolat în Legiunea Străină Franceză, unde a activat timp de cinci ani. Inițial repartizat la regimentul de parașutiști din Calvi, Corsica, a fost ulterior detașat la serviciul cibernetic al Legiunii, în cadrul regimentului principal din Aubagne.

După încheierea contractului cu Legiunea Străină, Potra a obținut cetățenia franceză și a colaborat cu Paul Barril, fost număr doi în GIGN (unitatea de elită a jandarmeriei franceze). Prin intermediul acestuia, Potra a intrat pe piața contractorilor privați de securitate, iar primii săi clienți au fost din Orientul Mijlociu. Ulterior, s-a mutat în Africa, unde rețeaua Barril, cunoscută pentru implicarea sa în genocidul din Rwanda. În 2003, Potra a antrenat garda prezidențială din Republica Centrafricană și, 15 ani mai târziu, în 2017, a revenit în Bangui, lucrând cu grupul rus Wagner.

Cel mai mare avantaj al său

Unul dintre avantajele sale majore este rețeaua extinsă de contacte și relații, dobândite în timp pe continentul african. Potra a fost implicat, de asemenea, în tranzacții cu diamante și armament, după cum a dezvăluit Rise Project în 2012. Conform acestei investigații, o parte din banii proveniți din aceste tranzacții au fost donați Bisericii Ortodoxe Române.

În România, Potra a fost arestat de trei ori. Prima dată a fost în 2010, fiind acuzat de trafic de droguri, dar a scăpat cu o pedeapsă pentru deținere ilegală de armament. A fost reținut din nou în 2020, după ce a amenințat cu răpirea directorul Romgaz, însă a scăpat de acuzații deoarece victima a retras plângerea. Ultima reținere a avut loc în decembrie, când a fost prins în trafic și dus la audieri pentru instigare publică și deținere de armament.

Potra s-a stabilit în Mediaș, orașul său natal, unde organizează tabere de antrenament și a achiziționat mai multe terenuri. La ultimele alegeri locale, a candidat pentru funcția de primar, dar a pierdut în fața actualului primar. Partidul său a devenit, totuși, influent în Consiliul Local.

El preia diferite punctaje de comunicare ale Kremlinului în mesajele sale publice. În ultimii cinci ani, a activat în două partide naționaliste din România, susținându-l pe Călin Georgescu și fiind partener cu foștii militari din Legiunea Străină, care asigură securitatea candidatului de extremă dreapta.

Cine este Frank Timiț, fondatorul afacerii Roșia Montană

Vasile Frank Timiș, româno-australian în vârstă de 62 de ani, a părăsit România înainte de 1989 și s-a întors în primii ani ai tranziției pentru a desfășura activități economice. În anii 1990, a reușit să facă primii bani speculând pe bursele externe resursele de aur, argint și cupru din Munții Apuseni.

În perioada respectivă, Timiș a încheiat acorduri cu statul român pentru exploatarea unor resurse minerale de valoare, pe care le-a obținut fără licitație și în mod secret, cu regia responsabilă pentru explorarea zăcămintelor de la Roșia Montană și Certej (lângă Deva).

Pe baza acestor acorduri, Timiș a reușit să atragă investiții pe bursa canadiană pentru consolidarea afacerilor sale din România. Începând cu anii 2000, Timiș a separat afacerea de la Roșia Montană de cea de la Certej și a vândut aceste afaceri, împreună cu licențele pentru exploatarea resurselor minerale.

Schema sa a fost una care a dus la riscul ca România să plătească, până anul trecut, peste 6 miliarde de dolari, ca urmare a unei dispute legale între investitorii care au preluat afacerea de la Timiș și statul român. Aceștia din urmă au dat statul în judecată la Washington, acuzându-l de blocarea afacerii de la Roșia Montană.

Afacerile lui Timiș au fost anchetate de procurorii români timp de mai mulți ani, dar fără a aduce rezultate. În ciuda acestor investigații, Timiș a continuat să își mute afacerile cu resurse naturale pe continentul african, conform Captura.ro