Scriitorul vorbeşte despre mama sa în ultimele fragmente, pe care le publicăm. Romanul său biografic, publicat în peste 25 de ţări, a primit zece distincţii literare internaţionale.

„Mătuşica Haya mi-a spus că vineri unchiul Tsvi, care era directorul administrativ al spitalului Tsahalon, chemase un specialist de la spital, care s-a oferit să treacă pe la ei după lucru.

Specialistul a consultat-o pe mama cu deamă nuntul, fără grabă, oprindu-se ca să stea la taifas cu ea şi continuând apoi consultaţia, iar când a isprăvit a spus că e obosită, tensionată şi la capătul puterilor. În afară de insomnie nu i-a găsit nicio problemă. Adesea sufletul este cel mai mare duşman al trupului: nu lasă trupul să trăiască, nu-l lasă să se simtă bine atunci când ar vrea sau să se bucure de odihna de care are mare nevoie. De-am putea măcar să-l scoatem, aşa cum scoatem amigdalele sau apendicele, am duce cu toţii vieţi sănătoase şi mulţumite până la o sută de ani.

Credea că nu prea are rost să facă luni acele teste la spitalul Hadassah din Ierusalim, dar n-au ce să strice. I-a recomandat repaus total şi evitarea oricărei emoţii. Era deosebit de important, a spus el, ca pacienta să iasă din casă cel puţin o oră sau chiar două ore în fiecare zi, s-ar putea îmbrăca gros şi să ia o umbrelă şi pur şi simplu să se plimbe prin oraş, uitându-se la vitrine sau la tinerii chipeşi, n-are importanţă, lucrul esenţial era să iasă la aer. De asemenea, i-a scris o reţetă pentru nişte somnifere noi, foarte puternice, care se pare că erau chiar mai noi şi mai puternice decât noile pilule pe care i le prescrisese noul doctor din Ierusalim. Unchiul Tsvi s-a repezit la farmacia de serviciu de pe strada Bugrashov ca să cumpere pilulele, pentru că era vineri după-masa şi toate celelalte farmacii se închiseseră deja pentru Shabbat.“