Cei mai buni dintre parlamentari sunt cei care vin rar şi doar la scandal.
Orice ziarist care se ocupă de Senat sau Camera Deputaţilor ştie că prezenţa lui Ion Iliescu în parlament este mai mult decât discretă. Această observaţie este confirmată şi de o monitorizare efectuată de IPP a prezenţei la votul pe legi. Aici Iliescu ocupă locul 120 din 134 de senatori, cu o prezenţă de doar 21%. Românii însă, nu mulţi, o minoritate de 10%, au o altă părere despre Ion Iliescu. Îl consideră cel mai bun parlamentar al ţării, conform unei cercetări sociologice efectuate pentru Realitatea TV de patru institute de sondare.
Prezenţa lui Iliescu în topul celor mai buni parlamentari nu este o scăpare aşa cum poate fi considerată Mona Muscă, care, deşi a demisionat din legislativ, ocupă locul doi. Alături de el, în topul celor mai buni parlamentari, sunt şi alţii, pe care îi găseşti mai repede la TV decât la şedinţe: Mircea Geoană, C.V. Tudor, Cozmin Guşă, Victor Ponta, Crin Antonescu şi Adrian Năstase. Excepţia de la regula cei mai buni parlamentari sunt absenţi o fac Bogdan Olteanu şi Nicolae Văcăroiu, care, prin natura funcţiei lor de preşedinţi ai parlamentului, au o prezenţă mai consistentă.
La prima vedere, pare o anomalie ca şi cei mai buni parlamentari să fie selectaţi dintre chiulăi. Până la urmă, dacă în percepţia românilor parlamentarii sunt unii care dorm în şedinţe, care huzuresc pe lefurile de aleşi, care şmenuiesc bugetul parlamentului pentru a se bucura de locuinţe, limuzine şi secretare de serviciu, atunci de ce cei mai buni dintre parlamentari să nu fie selectaţi dintre cei mai mari chiulangii? Nu ar fi decât o completare tristă la imaginea proastă a legislativului.
Explicaţia simplă poate fi aceea că în final contează notorietatea, astfel că parlamentarii care nu au venit la lucru au fost ocupaţi cu talk-show-rile TV, unde şi-au consolidat locul în memoria românilor.
Deşi niciunul dintre ei nu şi-a legat numele de vreo lege memorabilă, nu se poate spune că au stat degeaba. Acţiunile lor au fost puţine, dar bine mediatizate şi, mai ales, au avut efecte majore. Toţi cei enumeraţi au plănuit şi executat cele mai importante evenimente politice ale anului 2007. Bătălii personale sau de partid pe care le duc cu resursele şi logistica parlamentului. Nici unul nu a lipsit când s-a aprobat amânarea euroalegerilor sau când s-a huiduit condamnarea comunismului. Toţi au votat pentru învestirea noului cabinet Tăriceanu fără PD. Toţi, în frunte cu cel mai bun parlamentar al ţării, au votat pentru suspendarea din funcţie a preşedintelui României. Şi aproape toţi, cu excepţiile Geoană şi Ponta, au votat la ultima moţiune de cenzură pentru menţinerea în funcţie a guvernului Tăriceanu. Direct sau prin reprezentanţi au fost prezenţi şi atunci când s-a votat pentru ca vilele din patrimoniul RAAPPS să poate fi cumpărate de demnitari.
Pe scurt, ei au dus greul în luptele politice, de pe ultima baricadă a războaielor dintre palate. E normal să fie consideraţi cei mai buni dintre cei 322. Din acest punct de vedere, este nedrept că Viorel Hrebenciuc a fost uitat.
Recomandările noastre
