Mă numesc Diaconu Irina, sunt absolventă a primei serii a Sc. Tehnice de Geologie și am lucrat treizeci și trei de ani în ISPE- ISPH. Locuiesc în orașul Buftea- Ilfov. Din anul 1986 urmăream lucrările de studii geologice de pe Dunăre, în preajma localității Rasa. Eram cazată într-o rulotă. La punctul de lucru se ajungea cu un tractor, uneori și la -30 de grade C. La sfârșit de an, șeful meu de colectiv- conform unui mai vechi obicei- mi-a cerut să semnez pentru un foraj care urma să se execute în anul următor.

 Și cum eu am refuzat, s-a gândit să mă pedepsească mutându-mă pe Oltul superior, unde erau deja lucrări de execuție a microcentralelor hidro. Nici nu bănuia ce mare serviciu îmi făcea. Mă mutam într-o colonie muncitorească la Scorei, unde exista o cantină, unde eram luată cu mașina la punctul de lucru, unde mi-am adus fiica în stagiatura de pe Oltul inferior, dar cel mai important, aveam să salvez secția mea de o mare nenorocire. Sosind la colonie, la câteva zile, am fost chemată la prim avizare la barajul Arpaș. În astfel de momente la fața locului erau prezenți șeful de lot, dirigintele de punct de lucru, benficiarul CTC-ul, în mod excepțional era prezenț șeful diriginților de pe Oltul superior. Ajunsă în baraj, am văzut că erau deja turnate șapte lamele în baraj, iar eu urma s-o avizez pe a opta. M-am uitat la suprafață și i-am întrebat: dvoastră știți pe ce turnați acest baraj? Este o brecie, material necorespunzător. Unii nu cunoșteau termenul( este vorba de un material degradat, rocă frământataă). Șeful diriginților s-a făcut alb la față și în clipa aceea s-au oprit lucrările în baraj. A venit o comisie de la București, în zonă a fost trimisă o bandă mecanică CAM 500, a cărei coloană geologică am urmărit-o eu, apoi a sosit și echipa de geofizică. În primăvara următoare, săreau scântei din pikamerele care spărgeau betonul armat și un escavator pe care l-am asistat zi și noapte, evacua brecia. Toată zona s-a ancorat cu ancore metalice. Nici unul dintre cei vinovați n-a fost sancționat. Mi-ar fi plăcut ca măcar cimentul și armătura metalică să le fie imputate.

Cu stimă,

Irina Diaconu

„Acești păpușari vin la Parlament luni, cu trenul de miercuri”

Mă numesc Moise T. Lazăr, din Buzău, și vă rog să publicați următoarele doleanțe ale unui naiv care nu înțelege noțiunea de stat de drept, precum o înțeleg toți politicienii postdecembriști, majoritatea constituind o pecingine pe obrazul ROMÂNIEI.

Câți parlamentari (cifra exactă) a avut România în perioada 1990- 2014, indiferent de perioada în care au trecut pe acolo și efectul activității lor în bunul mers al țării, prin nelegile pe care le-au susținut și le-au votat? Acești păpușari vin la Parlament luni, cu trenul de miercuri, și pleacă vineri, cu trenul de joi. (Prea mulți ciocoi). Nu cred că este o impietate curiozitatea unui naiv pentru a auzi și el Regulamentele unui stat degeaba și nu de drept... parlamentarii dorm frumos, au niște căței care latră pentru partidul care toacă. Sunt curios prin prostia mea să văd un politician vertebral care să pună pe masa locului de muncă nu un proiect de lege care funcționează sub sigla: „Banii mei sunt tot ai mei și ai tăi tot ai mei”, pentru că după această deviză se comportă de la parlamentar până la ultimul primar. Îmi motivez unele aprecieri negative prin faptul că pe 20 decembrie 2013 s-au votat 151 de legi, cred că nici tilurile nu i-au interesat pe acești hârciogi. Pe 2014, activitatea parlamentară - vacanța de iarnă, sărbătorile pascale, revizuirea Constituției, regionalizarea, comisia NA...NA, vacanța parlamenrată, campania electorală, nuși pot justifica mai mult de o lună simbria. Aș fi tare curios să văd un ștat de plată a-l unui parlamentar, astfel: salariul de parlamentar –suma, salariul profesional- suma, total venituri -suma, impozit -suma, C.A.S- suma, sănătate -suma. Dar și complementarele: consilieri- suma, secretar- suma, șoferi- suma, carburantsuma, chirii- suma, utilități- suma. Salariul unui parlamentar să fie cel care a venit din câmpul muncii, nu este nicio instituție de învățământ pe planetă pentru calificarea de deputat, senator, prefect și alte subsidiare de unde pleacă niște moluște pentru a ajunge răpitori. Cea mai mare prostie pe care românii trebuie s-o pedepsească și cu mânie proletară s-o lovească sunt: pensiile speciale, pensiile parlamentare și să se facă o nivelare a pensiilor. Am prea multe a spune, dar așa cere regulamentul.

Cu multă stimă,

Moise Lază.

„Jertfa lor nu a fost degeaba”

PE ASFALTUL ÎNSÂNGERAT Azi, deșteaptă-te române Este imnul țării mele. Istoria lui ne spune C-am trecut prin vremuri grele.

Românii n-au încetat Să aibă-n suflet speranță, Zi de zi au așteptat Să trăiască o altă viață.

Dar au avut lipsuri multe, N-aveau hrană și căldură Și nu vor putea să uite Că au fost priviți cu ură.

Dar tinerii României Și-au dorit o nouă viață. Ei au spus „stop tiraniei” Și-au rămas o noapte în viață.

Baricade au ridicat Și au crezut că se poate, Pe asfaltul însângerat Mureau, strigând LIBERTATE!

Jertfa lor n-a fost degeaba, Ea a fost doar completarea Jerfelor din Timișoara.

Ei vor fi eroii noștri Căci ne-au redat libertatea, Ne-au eliberat de monștri, Ne-au schimbat mentalitatea.

Românii s-au deșteptat Așa cum se spune în imn. Libertatea au câștigat Și-au scăpat de-un trai meschin.                                     Elena

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”.

Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape!

Să aveți un an minunat!

Simona Ionescu,

redactor șef