Fie pâinea cât de rea / Tot mai bine-n țara mea. Poetul uitat și versurile cu valoare de proverb. Cine a fost George Crețeanu și ce moștenire literar-artistică a lăsat.

Mulți dintre noi am auzit, ori am spus „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bine-n țara mea”. Foarte puțin știu însă că aceste versuri fac parte dintr-o poezie cu autor cunoscut, un boier muntean din secolul al XIX-lea. Tradiția a fost încurajată de prelucrarea melodică a versurilor de către marele compozitor Ion Vidu la 1903, într-o melodie cântată de un cor bărbătesc. Autorul se numește George Crețeanu, poet, magistrat, om politic, descendent dintr-o familie boierească din Muntenia.

Poetul George Crețeanu - viața și opera

Potrivit tradiției, poetul George Crețeanu avea să studieze ca și Ion Brătianu, Nicolae Bălcescu sau Ion Ghica, la Colegiul Sfântu Sava. Era instituția aflată pe locul unde astăzi este Universitatea din București.  Tânărul avea aplecare spre partea umanistă, ajungând în contact cu ideile progresiste, revoluționare. Familia sa i-a menit însă un destin fără griji, fiind trimis la Paris pentru a studia Literele și Dreptul. Începe să publice versuri în „Curierul Românesc” al profesorului Ion Heliade Rădulescu, în 1847, iar din 1848, pleacă la Paris.

Spre deosebire de alții, George Crețeanu își ia licențele în Litere și Drept, și, nefiind bănuit de activități revoluționare, el poate veni în țară, evident, cu misiuni clare din partea Diasporei pașoptise. Alexandru Odobescu, scriitor și viitor profesor universitar de istorie-arheologie îi va deveni un prieten foarte bun.

În acest context, poetul George Crețeanu compune „Cântecul Străinătății”, cu faimosul refren „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bine-n țara mea”. Revine în Muntenia din 1853 și poate vota în județul Dâmbovița, pe care îl va reprezenta în Adunarea Ad Hoc din 1857. În 1855, îi apare volumul de versuri „Melodii intime”. A devenit un fervent unionist, evident, fiind agentul pașoptiștilor care încă nu puteau ajunge în Țara Românească și Moldova.

George Crețeanu  - omul politic și magistratul

George Crețeanu a trăit în Țara Românească, Principatele Unite și în România, din 1853 (a devenit procuror la Curtea de Casație din 1854) și până la moartea sa la 6 august 1887, când a trecut în neființă la Constanța, Dobrogea revenind la România, în data de 14 noiembrie 1878, ca urmare a Războiului de Independență.

Poetul George Crețeanu a avut și trei mandate de ministru. Primele două au  în guvernul Țării Românești de după Unirea din 1859 și al doilea în primul Guvern Unit din ianuarie 1862. Așadar, îl regăsim a interimar la Departamentul Dreptății - Ministerul Justiției,  în Guvernul Nicolae Kretzulescu (înainte de 1862), între 6 septembrie și 11 octombrie 1859. Ocupă același portofoliuîn Guvernul Ion Ghica, între 11 octombrie 1859 - 28 mai 1860). A fost Ministrul Cultelor în Guvernul  Nicolae Kretzulescu al României, în perioada 24 iunie 1862 - 11 octombrie 1863.

Guvernul Kretzulescu este guvernul României unite care este plasat cronologic înaintea Guvernului Mihail Kogălniceanu, considerat guvernul marilor reforme, atât înainte cât și după lovitura de stat de la 2/14 mai 1864.

Posteritatea unui poet magistrat și om politic

Refrenul a devenit așadar, astăzi, la mai bine de 170 de ani de la apariția poeziei, un proverb cu tentă naționalistă care întărește ideea că românii trebuie să încerce cu toate sacrificiile să trăiască în țara lor. Este ideea unui poet care a trăit în perioada studiilor în străinătate. A considerat că locul său era în țara sa unde a profesat ca om politic, ministru și magistrat cu funcții înalte.

Evenimentul Istoric Nr.78 i-a dedicat un articol special. Revista poate fi găsită la chioșcurile de ziare și se poate comanda on-line pe edituradecarte.ro, cu livrare gratuită.