Din cuprinsul articolului
La 6 martie 1945, avea să se instaureze Guvernul Dr. Petru Groza. Era primul guvern controlat de comuniști. În fapt, Petru Groza va conduce o succesiune de patru cabinete, din 6 martie 1945 până pe 2 iunie 1952. Guvernele comuniste vor veni cu noutatea de a introduce femeile ca ministru în Guvern. Astfel, prima femeie ministru din România a fost Florica Bagdasar iar prima femeie ministru de externe din lume a fost Ana Pauker.
Florica Bagdasar i-a urmat la Ministerul Sănătății, indirect soțului ei, Dumitru Bagdasar
Florica Bagdasar a fost Ministru al Sănătății în Guvernele Groza 2, 3 și 4. Primul mandat a fost în perioada 1 decembrie 1946 - 29 decembrie 1947. Soțul ei, Dumitru Bagdasar a fost Ministru al Sănății de la 6 martie 1945 până la 24 aprilie 1946. Dumitru Bagdasar va deceda la 16 iulie 1946.
Sursa: Foto S.O.S
Petre Constantinescu-Iași a îndeplinit interimatul în perioada 24 aprilie - 30 noiembrie 1946. Al doilea mandat al Floricăi Bgdasar a fost în perioada 30 decembrie 1947 - 14 aprilie 1948. Ultimul mandat al Floricăi Bagdasar a fost în perioada 15 aprilie 1948 - 21 ianuarie 1951.
Florica Bagdasar va trăi până la decesul ei pe 19 decembrie 1978, în condiții grele, de marginalizare până în 1956. A fost reabilitată și pusă la conducerea Crucii Roșii din 1957 până la începutul anilor 60, dar a refuzat să fie primită în Partidul Muncitoresc Român, ceea ce îi va permanentiza caracterul de tolerată nu și de agreată a regimului comunist.
Ana Pauker - longevitate ministerială într-un domeniu cheie, Afacerile Străine
Ana Pauker venise de la Moscova în toamna anului 1944, decisă să implementeze regimul comunist cu orice preț. Avea studii medicale întrerupte, fusese ilegalistă cu ani grei de temniță în România și cu un refugiu politic în URSS. Fusese un cadru cominternist de nădejde din anii 20 și până la desființarea Cominternului în 1943.
Ana Pauker vine la Ministerul de Externe (oficial Ministerul Afacerilor Străine) pe 5 noiembrie 1947, în Guvernul Petru Groza 2 și stă în mandat până la 29 decembrie 1947. Din 6 martie 1945 și până la 30 noiembrie 1946 și de la 1 decembrie 1946 până la 4 noiembrie 1947, ministru fusese liberalul Gheorghe Tătărescu, de mai multe ori prim-ministru în perioada interbelică, în special în mandatul complet 1933-1937.
Ana Pauker va continua la Minister, în Guvernele Petru Groza 3 și 4. Va fi în Minister, între 30 decembrie 1947 și 14 aprilie 1948. În Guvernul Petru Groza 4, va conduce Ministerul în perioada 15 aprilie 1948- 2 iunie 1952.
Ana Pauker devine, în premieră Vicepreședintele Consiliului de Miniștri, păstrând Afacerile Străine. Urmează mazilirea
Ana Pauker se va regăsi ca Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri în primul Guvern Gheorghiu Dej, în perioada 2 iunie-24 noiembrie 1952. A fost, de asemenea, o premieră mondială! Evident, va fi perioada ei de decădere, pentru că totul începuse în 26-27 mai 1952, Tot pe 2 iunie, Ana Pauker rămâne la Ministerul de Externe (al Afacerilor Străine) până la 10 iulie 1952. Ca vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, ea coordonase Sfaturile Populare și colectivizarea forțată, unde nu se descurcase deloc bine, atrăgând nemulțumirea țăranilor dar și activiștilor de partid.
De fapt, pe fondul indicațiilor transmise de Stalin direct încă din 1947, Dej decide să scape de ea. Pe fondul eșecului stabilizării monetare de care a fost făcut vinovat Vasile Luka, Ana Pauker a fost demisă pe 5 iulie 1952, iar în septembrie e anunțată că va fi demisă și din postul de vicepremier. Va fi arestată pe 18 februarie 1953. În mod normal, dacă Stalin nu murea pe 5 martie 1953, ar fi așteptat-o execuția.
