Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ținută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius. În aceste condiții, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä și-a stabilit recordul impresionant.

Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31. Toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi.

Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând și străpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că „jumătate din capul lui lipsea”, însă Häyhä nu era mort.

Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.

I-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război.

După cel de al Doilea Război Mondial, Häyhä a devenit un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu Urho Kekkonen, cel de-al 8-lea președinte al Finlandei.

În 1998 când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâția oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric