Dar cum să pui o morsă șef la ape

Când ea iubește plajele și-uscatul

Și n-a văzut, vreodată, de aproape,

O stea de mare, mâlul, silicatul.

-Stăpână, draga noastră înțeleaptă,

Toți peștii de la tine-acum așteaptă

Să domolești, atât cât poți, rechinii,

Să nu își mai ascută-n noi caninii.

Dar morsa sta întinsă pe o stâncă

Gândind pe care plajă să ajungă,

Că uite, vine iar vacanța

Și trebuie să plece cum cere uzanța.

– Rechinii sunt oștenii mei, prieteni,

Ei luptă să lovească-adânc hoția,

Ce buni ar fi ei printre pământeni

Ei sunt nădejdea mea, soluția.

– Stăpână, dar e ilegal ce fac!

– Nu-mi pasă, câtă vreme-mi satisfac

Dorința de a domina pe toți și toate

O să-mi distrug dușmanii în totalitate.

Și bieții pești plecat-au cu tristețe

Nu poți să lupți cu-atâta injustețe,

Iar dacă morsa nu vrea să-i ajute,

Nu le rămâne decât să discute

La Curtea Constituțională

Sperând că poate-i mai rațională.

În vremea asta broasca cea țestoasă

Prea înțeleaptă, deloc zgomotoasă,

Rechinului cel mare i-a făcut raport,

Semnat și asumat de ministerul de resort.

Abuzuri, încălcări și nedreptate

Pe zeci de pagini amplu dezvoltate

Ca să legitimeze a rechinului plecare

La o adică, chiar și judecare.

Decizia era acum la morsă,

Chiar Constituția scria că e amorsă

Între conflicte instituționale

Luând decizii proporționale.

– Broasca țestoasă cere să-mi alung rechinul

Dar asta pentru mine e declinul.

Cheam-o pe caracatița consilieră

Din intrigi și-a făcut o carieră.

Rechinul poate fi ținut în viață

Doar dacă scoateți iar peștimea-n piață

Să facă agitație, să se opună,

Să strige tare și să se impună.

Găsiți și-un pește fanfaron cu gura mare,

Să le explice despre vătămare,

Vreau toți să creadă fără de tăgadă,

Că fără un rechin ajung iar pradă

Și casele-și vor pierde, slujbă, avere,

Iar consecințele vor fi severe.

Mulțimea îngrozită de urmări

De vorbe, goale, fără fond, de deformări

Rechinului statuie i-au făcut

Și se-nchinau la chipul lui de lut.

– Doar tu ești salvatorul, ești mândria,

Noi vrem să-ți faci în continuare datoria,

Metode, proceduri, chiar nu ne pasă,

Dacă elimini concurența ticăloasă.

– Măi, oameni buni, mai sunt rechini în baltă

Striga țestoasa plină de revoltă,

Lupta cu hoții nu se-oprește dacă

Rechinul abuziv îndată pleacă.

Morsa văzând acum ce vrea poporul

Și că rechinul este luptătorul,

A hotărât să nu-l concedieze

Anticorupției să-l înapoieze.

Țestoasa cea tăcută n-a cedat

Spre marea Curte glasul și-a îndreptat

Făcând apel la legi fundamentale

Și la principii guvernamentale.

În fața Curții caracatiț-a venit

Și pe judecători i-a dojenit.

Că nu e treaba lor să-și bage nasul

Să stea cuminți c-o să le sune ceasul.

Dar ce te faci când Curtea ți-e ostilă

Și morsei îi trimite apostilă

Că-i musai de rechin să se dezbare

Dacă mai vrea a legii aprobare.

Ce-i de făcut, cum să refuze?

Morsa avea numai gânduri confuze.

– Eu nu pot de rechin să mă despart

Fie ce-o fi, cu toți am să mă bat.

Voi spune că decizia-i ușor bizară

Că specialiștii mei analizară

Dar nu-s convins ce trebuie să fac

Îmi trebuie timp pe toți ca să-i împac.

– Morsa încalcă Constituția! Curtea i-a oferit soluția.

– S-avem pardon, eu țin să o respect,

Dar vreau să știu cum pot s-o fac perfect.

O zi, sau două, poate cinci chiar zece,

Poate chiar el își va dori să plece.

Eu nu voi alunga nicicând rechinul

Sunt salvatorul lui, nu asasinul.

O fi făcut și rele, nu zic nu

Dar spune-mi drept țestoaso, tu

Oricât ți s-ar părea de inuman,

Ți-ar conveni ca să îl ai dușman ?

Ca după ploaie specialiștii apărură,

Temeiuri, lege, toată dispărură,

Nu poate-o Curte morsei să-i dicteze

Pe cine și când să decapiteze.