US Air Force a fost nevoită să recunoască faptul că noua sa vedetă, F-35 Joint Strike Fighter, nu este suficient de manevrabil pentru a bate într-o luptă unu-la-unu (așa-numita „dogfight”) avioanele mai vechi.

În ciuda promisiunilor anterioare, în care se spunea că foarte scumpul avion nedetectabil de radar ar excela în luptele unu-la-unu, acum, forțele aeriene americane susțin că F-35 nici nu ar avea nevoie să intre în „dogfights”.

La o conferință de presă care a avut loc la Maryland, pe 15 septembrie, gen. Herbert Carlisle, șeful Air Force’s Air Combat Command, a recunoscut că F-35 nu este la fel de manevrabil ca predecesoarele sale, dar...

„Nu pentru aceasta a fost conceput F-35”, a declarat Carlisle, citat de National Defense. „Este un aparat multirol, care are o incredibil de inteligentă avionică.”

Cu aceeași ocazie, colonelul Edward Scholtis, purtător de cuvânt al Air Combat Command, a afirmat că F-35 este capabil să compenseze relativa sa lentoare:

„F-35 nu a fost optimizat pentru manevre de dogfight, dar nu este nici pe departe corect să spui că nu are avantajele sale într-o misiune aeriană.”

Astfel, noul avion de luptă ar fi capabil să detecteze și să doboare avioane inamice de la mare distanță, făcând inutile luptele de aproape. În plus, Joint Strike Fighter va face echipă cu aparate F-22, F/A-18, F-15, F-16, și alte avioane care se descurcă perfect în luptele unu-la-unu, completându-se astfel reciproc.

Colonelul Scholtis a declarat pentru Daily Beast:

„Capacitățile sale sunt exploatate pentru a se obține cele mai bune rezultate, iar inevitabilele sale limite sunt atenuate prin inovații tactice, prin integrarea lui cu alte avioane cu alte atribuții, modernizări etc.”

Declarațiile vin într-un moment în care China și Rusia fac investiții serioase pentru a dezvolta noi avioane de luptă cât mai performante în înfruntările unu-la-unu. Și contrazic ceea ce Air Force și Lockheed Martin, compania care a lucrat împreună cu Pentagonul pentru a dezvolta și construi F-35 spuneau în trecut despre acest aparat.

US Army contează pe Joint Strike Fighter pentru a înlocui aproape toate avioanele sale - inclusiv F/A-18 și F-16 - investind o sumă de 400 de miliarde de dolari.

Marina militară americanp a anunțat că primul escadron de F-35 a devenit gata de luptă în iulie. Pentagonul plănuiește să cumpere 2.400 de astfel de aparate.

În 2008, generalul Charles Davis, pe atunci cel care se ocupa de dezvoltarea F-35, declara pentru Reuters că aparatul cu un singur motor și nedetectabil de radar este de patru ori mai eficient în luptele aeriene decât avioanele mai vechi.

Cam în aceeași perioadă, constructorul Lockheed Martin descria F-35 drept un „cal de rasă”, cu cel mai puternic motor instalat vreodată pe un avion de luptă.

În 2013, pilotul de încercare de la Lockheed, Billy Flynn declara pentru Flight Global că, în ceea ce privește manevrabilitatea și accelerația, F-35 este „comparabil sau mai bun la fiecare dintre aceste aspecte, uneori chiar de departe”, cu cele mai bune avioane de luptă de azi, respectiv Typhoon-ul european și F/A-18 american.

Însă la jumătatea anului 2015, au apărut dovezi că Joint Strike Fighter, greu și complex - de la care Pentagonul așteaptă să atace ținte la sol și în aer cu același aplomb - nu poate întoarce sau accelera suficient de rapid pentru a câștiga într-o luptă unu-la-unu cu avioanele de luptă concurente, asta fără a mai vorbi despre viitoarele aparate, care în mod cert vor fi și mai manevrabile.

În luna iunie, anul acesta, reporterul David Axe de la Daily Beast a pus mâna pe un document intern al guvernului american, în care era descrisă o luptă unu-la-unu între un F-35 și un F-16, unul dintre cele mai vechi aparate pe care F-35 trebuie să le înlocuiască.

Pilotul de teste de pe F-35 nota în raportul său de cinci pagini, după ce pierduse de mai multe ori duelurile simulate cu colegul de pe F-16:

„F-35 s-a aflat într-un evident dezavantaj de viteză.”

Pentru mulți experți militari, raportul testului nu a fost o surpriză. Variantele F-35 erau menite să înlocuiască circa 90% din flota tactică aeriană a Americii. Asta însemna asumarea unei sumedenii de roluri. În încercarea de a face totul - lupte în aer, bombardamente, decolare de pe port-avioane și chiar decolare verticală - F-35 a încorporat un set de elemente contradictorii.

Trebuie să zboare încet pentru a bombarda, dar rapid pentru misiuni de luptă aeriană, și mai trebuie să-și car munițiile și într-un recipient special inter pentru a evita să lase o urmă mare pentru radare. Aceasta înseamnă un fuselaj gros pentru a adăposti recipientul, dar care adaugă frecare și încetinește aparatul.

De asemenea, decolarea pe verticală cere un al doilea motor orientat spre sol, dar acesta este foarte greu și împovărează și mai mult aparatul.

În plus, experții au constatat o sumedenie de probleme la sistemele de senzori, la armament, sau chiar posibilitatea ca F-35 să fie totuși detectat de radarele perfecționate.